Odă proștilor

Cu prostul care n-are școală
Te lupți puțin și-ai câștigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are școală!
De-ar fi să-i luăm pe toți la rând,
Și actualii, dar și foștii,
Cei mai deștepți de pe Pământ
Au fost întotdeauna… PROȘTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ți facă-n viața ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
“Iubite Doamne, fă-mă… PROST!”
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveți atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii… PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvață contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă și diploma de… PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Si ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe… PROSTIE…
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jignești, să nu-i împroști !
O, Doamne, de ne-ar crește grâul
Cum cresc recoltele de… PROȘTI.
Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepți,
Savanții noștri mor de foame
Si numai PROȘTII sunt deștepți.