La ora actuală, în București se găsește una dintre cele mai mari colecții de cranii umane din Europa. În spatele Facultății de Medicină, funcționează din anul 1940 Centrul de Cercetări Antropologice „Francisc Rainer”. Nu mai puțin de 6000 de cranii, aparținând unor persoane decedate între anii 1920-1940, constituind un material didactic de excepție pentru specialiștii în domeniu, au fost strânse cu trudă de prof. F. Rainer. Ele reprezintă o impresionantă dovadă a muncii de cercetare, o adevărată bibliotecă capabilă să ofere informații despre evoluția speciei umane.
Șoaptele tigvelor din raft
Cele peste 6000 de cranii existente la Centrul Antropologic stau aliniate cuminți pe rafturi, ca niște cărți unicat ce așteaptă să fie „citite”. Cu un gest reflex întinzi mâna, apuci un craniu, așa ca Hamlet, și îl privești curios. Poate să-ți povestească multe despre viața lui, despre bolile ori anomaliile suferite, despre civilizația și rasa din care a făcut parte în urmă cu 80 de ani. Unul a avut probleme grave din cauza abceselor dentare. Pe altul l-au chinuit infecțiile, sinuzita și are deviație de sept. Altul a primit un baltag între ochi, dar a murit călcat de o căruță.
Cranii de toate dimensiunile și formele, de femei, bărbați ori de copii, parcă ar vrea să-ți șoptească secretele lor. Cândva, în orbitele, acum seci, râdeau sau plângeau ochi albaștri, căprui și verzi. Cândva, cei ce au purtat craniul respectiv au gândit, au avut speranțe, au iubit, au urât și au suferit. Au fost copiii cuiva și, mai târziu, părinți ori bunici. Pentru mine, e irezistibilă tentația de a mângâia fiecare tigvă în parte.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Oare dacă pun la ureche un craniu, așa, ca pe-o scoică, aud marea? Iau în palme, de pe raft, un craniu micuț. E ușor ca o floare uscată. E al unui copilaș de nici un an, nu i-au ieșit dinții, sunt în stadiul de mugure. Oare cum l-o fi chemat? O fi fost fetiță sau băiețel? Mi se pune un pumn în gât și alung gândul.
Colecția craniologică, unică în lume și excepțională arhivă muzeală, este, din păcate, inaccesibilă publicului, la fel ca Muzeul Institutului Medico-Legal „Dr. Mina Minovici”.
Fiecare os are povestea lui
Fondatorul școlii bucureștene de antropologie prof. Franscisc Rainer (1874-1944) a colecționat, începând cu anul 1900, cranii umane, a fotografiat, pentru documentare, mii de chipuri românești din diferite zone geografice ale țării. Majoritatea craniilor din Institut provin de la scheletele rămase după disecțiile efectuate la Facultatea de Medicină din București. Craniile au aparținut, în marea lor majoritate, românilor care au trăit pe meleagurile noastre în prima parte a secolului XX. Mai există și câteva cutii craniene de evrei și de marocani. Pe osul parietal stâng, prof. Rainer a notat cu tuș: sexul, vârsta, naționalitatea, numele, prenumele, profesia, data morții, diagnosticul și spitalul de proveniență.
Studiind tigvele de la Institutul F. Rainer studenții mediciniști și viitorii antropologi pot învăța multe despre bolile care îi măcinau pe strămoșii noștri. Predominau afecțiunile osoase și cele dentare. De asemenea, la unele dintre cranii, se observă intervenții din perioada de început a stomatologiei românești.
Majoritatea craniilor provin de la oamenii săraci: cerșetori, muncitori, casnice, servitoare, șoferi, zidari, plugari sau prostituate. Pe unii nu i-a revendicat nimeni, și așa au ajuns la morga. În afară de etnici români, în colecție sunt și câteva sute de cranii de la minoritățile naționale: maghiari, germani, evrei, turci, sârbi sau ruși. Tot aici se găsesc și cranii care provin din săpături arheologice, de la oameni din epoca pietrei sau de la indivizi cărora li s-a tăiat capul în evul mediu. Cele mai vechi cranii sunt de câteva mii de ani de ani, și au fost dezgropate din câteva localități de la malul Dunării. Oamenii aveau capetele mai mari, iar dinții lor sunt albi și curați și acum, după atâta amar de vreme. Mâncau mult pește, erau voinici, înalți, înotau, stăteau la soare. Nu aveau carii pentru că nu mâncau cereale. Afecțiunile dinților au început în momentul în care oamenii au mâncat cereale.
Dr. Cristiana Suzana Glavce, membru corespondent al Academiei de Științe Medicale și director al institutului, ne explică: „Colecția Rainer nu este un osuar, așa cum au scris unii ziariști. Păstrarea identității precise și detaliate a craniului oferă o originalitate deosebită și respinge orice tentativă de a fi asimilată cu un osuar. Într-un osuar, oasele și craniile sunt stocate de-a valma și nu se mai știe cui au aparținut cu exactitate. Aici, totul este știință.”
Dana Fodor, articol publicat în presă în anul 2005.
Foto: Răzvan Mateescu. Dr. Cristiana Glavce, directorul Institutului de Antropologie dr. Fr. Reiner.
