Înființat în anul 1892 de profesorul Mina Minovici, Institutul de Medicină Legală care își avea sediul pe Splaiul Unirii din București era considerat, la vremea respectivă, cel mai mare și cel mai modern din întreaga Europă. Acesta cuprindea o sală de autopsie cu opt mese, o bibliotecă, un amfiteatru, săli de lucrări practice, laboratoare de anatomie patologică, criminalistică, fotografie judiciară și celebrul muzeu alcătuit de profesorul Minovici.
„Dărâmați tot!”- a zis Ceaușescu
Timp de aproape 40 de ani, doctorul Mina Minovici a adunat și studiat, alături de studenții săi, diverse piese anatomice umane, care se păstrează și astăzi în perfectă stare. Aici se găsesc craniile bandiților celebri în perioada începutului de secol XX: Terente, Niculiță, Petre zis Cetrică, Gherasim, Ogaru, Șegor, dar și hainele în care a murit Armand Călinescu, ciuruite de gloanțele legionare.
În anul 1986, Nicolae Ceaușescu a hotărît demolarea institutului creat de profesorul Minovici, pentru că stătea în calea bulevardului Victoria Socialismului. „Marele ctitor” le-a dat ordin angajaților IML ca în trei zile să-și găsească un nou sediu și să se mute cu tot calabalîcul medico-legal, unde-or ști, unde-or nimeri. „Dărâmați tot!”, ar fi zis „geniul din Carpați”.
Și așa s-a întâmplat.
„A fost ceva, catastrofal”, își amintește prof. dr. Vladimir Beliș. „Timp de 25 de ani am lucrat în acel sediu și, dintr-o dată, eram obligat să-l părăsesc. S-au deteriorat multe bunuri atunci. Din fericire, din muzeu nu am pierdut nimic pentru că, știind cît este de important și valoros, a fost primul obiectiv salvat și mutat într-o clădire provizorie.”
Timp de trei ani IML a funcționat într-un fost spital, ca apoi, în 1989 să se mute în noul sediu din Șoseaua Vitan Bîrzești unde funcționează și în prezent.
Prof. dr. Vladimir Beliș, cel care și-a dedicat mai bine de patru decenii din viață medicinii legale, a avut amabilitatea de a mă însoți în institut și de a-mi explica pe îndelete orice nelămurire.
O mumie, fostul portar al IML, teoria lui Lombroso, mult formol și talpa lui Gogea Mitu
Muzeul are circuit închis, fiind rezervat numai specialiștilor din domeniul medicinii legale, organelor de justiție și studenților.Pe lîngă exponatele care sînt de mare interes medico-legal, aici se găsește și o impresionantă colecție de cranii umane aparținînd mai multor rase. Profesorul Mina Minovici s-a ocupat îndeaproape și de probleme legate de antropologie, împărtășind în mare parte teoria lui Lombroso, conform căreia omul criminal are o anumită comformație a cutiei craniene.
În 1876, în lucrarea sa celebră „Omul delincvent”, Lombroso a propus o teorie revoluționară pentru vremea sa: criminalii nu erau doar influențați de mediu, ci prezentau trăsături ereditare primitive, moștenite de la strămoși „mai puțin evoluați”.
Lombroso a efectuat studii antropologice și măsurători precise pe deținuți, punând bazele conceptului de atavism. În viziunea sa, criminalul atavist prezintă caracteristici fiziologice și instincte primitive, asemănătoare celor întâlnite la animale inferioare. Astfel, actul criminal nu mai era doar o alegere, ci o predispoziție ereditară: fapta era „scrisă” în genele subiectului.
În opinia lui Lombroso (1918), aproximativ 33% dintre criminalii înnăscuți prezentau numeroase trăsături atavistice, printre care:
- Craniul: volum redus, scleroză cerebrală, orbite oblice, oase wormiene;
- Fața: maxilare supradimensionate, pomeți proeminenți, asimetrie facială, urechi mari, dentiție neobișnuită, trăsături masculiniste la femei;
- Creierul: anomalii ale fisurilor, greutate mică, hipertrofii ale cerebelului, modificări histologice ale cortexului;
- Corp: talpa prehensibilă, hernii, linii simple ale palmei;
- Piele și păr: riduri atipice, barbă rară, pigment gălbui, păr aspru;
- Anomalii motorii: stângăcie, ambidextrie, reflexe neobișnuite, agilitate excepțională;
- Anomalii senzoriale: insensibilitate la durere, obtuzitate tactilă, acuitate vizuală ridicată, sensibilitate auditivă, gustativă și olfactivă scăzută;
- Anomalii psihice: inteligență limitată, lipsa remușcărilor, impulsivitate, ferocitate, comportamente sexuale deviante, vagabondaj, pasiune pentru jocuri de noroc și alcool, credințe religioase exagerate.
Lombroso credea că aceste trăsături nu erau întâmplătoare, ci indicii fizice și psihice ale predispoziției către crimă, transformând astfel studiul criminalității într-o știință „biologică”. Deși teoria sa a fost ulterior criticată și considerată depășită, ea a rămas un reper important în istoria criminologiei și a stimulat cercetări ulterioare despre legătura dintre biologie, mediu și comportament antisocial.
…
La intrarea în muzeul Mina Minovici ne întîmpină trupul mumificat, după metode egiptene, al unui bărbat, nea Costică. Miroase a formol înțepător și a ceva nedeslușit. Timp de 40 de ani, de la înființarea insitutului, acest om a fost portar aici. Zi și noapte a păzit morga și laboaratoarele. Corpul gol se află în poziție verticală, în spatele unui geam gros. Nu mai are ochi. S-au stafidit și acum „privește” lumea vie printre pleoapele uscate. Gura este întredeschisă, iar mîinile, lăsate în jos pe lîngă coaste, sînt subțiri.
Nea Costică. Fostul portar al IML. Foto Bogdan Iurașcu.
Lîngă mumia portarului „dorm” scheletele unor giganți care au constituit obiectul de studiu al profesorului Minovici. Mulajul mînii (44 de cm) și al labei piciorului (56 cm) aparțin celebrului Gogea Mitu care măsura peste doi metri înălțime.
La cîțiva pași mai încolo, sînt expuse diplomele profesorului Minovici, din Franța, unde a făcut specialitatea în medicină legală, decorațiile primite de la regele Carol, microscopul la care a lucrat ani de zile, și trusa personală de autopsie.
Într-o vitrină este expusă masca mortuară a lui Marin Preda. Parcă doarme…
Tatuaje, capete sparte, sinucigași
Pe lîngă oase și cranii, profesorul Minovici a strîns în muzeul lui și corpuri delicte adunate timp de decenii. Pistoale artizanale, săbii, cuțitașe, pumnale, box-uri care poartă moartea pe ele, arme cu care criminalii vestiți ai secolului trecut au ucis cu sînge rece.
Sub un geam imens se află țintuite în pioneze bucăți mari de piele cu tatuaje. Bandiți celebri sau anonimi, care și-au sfîrșit zilele prin pușcării, și-au înțepat pielea cu acul, desenîndu-și portrete de dame ale anilor ’30: Jeana, Didina, Zița. Amor! Jur răzbunare! Unele tatuaje sînt colorate cu sînge uman.
Pentru că l-a pasionat foarte mult criminalistica, profesorul Mina Minovici a realizat și o colecție impresionantă de cranii care prezintă tot felul de fracturi făcute de glonț sau sparte, pur și simplu, cu toporul. Le-a studiat împreună cu generații de studenți, încercînd să observe cît mai clar cauzele morții.
Șiruri de țeste cu diverse traumatisme au fost, și mai sînt încă, obiecte de studiu pentru viitorii medicii legiști.
O căpățînă e sfărîmată cu un topor și are o gaură cît pumnul, alteia îi lipsește o bucată de maxilar sau are piramida nazală distrusă.
În timp ce privești aceste stranii (și macabre – pentru mulți dintre noi) relicve simți, parcă, durerea atroce a omului care a fost ucis…
Profesorul Minovici a fost interesat și de sinucigași, de obiectele pe care aceștia le foloseau pentru a-și pune în practică ideile. El a colecționat frînghii pentru spînzurătoare, cuțite, săbii, instrumente care au servit la crime sau sinucideri, ba chiar și o țeastă umană cu gîtul întins, păstrată intactă atîția ani. Orbitele sinucigașului spînzurat sînt goale, iar gura e căscată. Încă mai are păr și dinți. Buzele s-au uscat. Aceeași sfoară, pe care în urmă cu peste 80 de ani și-a legat-o singur în jurul grumazului, stă atărnată într-un cui.
Cămașa lui Armand Călinescu e plină de sânge
Printre exponatele celebre se află și ultimele haine cu care a fost îmbrăcat politicianul Armand Călinescu înainte de a fi împușcat de legionari. Paltonul este ciuruit de gloanțe. Cămașa încă mai are pete de sînge. Totul este real! Atât de real! O fotografie de epocă îl înfățișează pe ministru cu câteva ore înainte de atentat. Era îmbrăcat cu aceleași haine care stau acum în fața mea! Cămașa, sacoul, pantalonii. Nu mă pot abține să nu le ating!
E o senzație stranie, ca un fulger rece. Pun degetul pe hainele prim-ministrului României, asasinat la 21 septembrie 1939. Ating istoria și mi se oprește aerul în piept…
Copii triști și rupți
Puțin mai la dreapta se află niște schelete în miniatură, care mă îngrozesc. Dr. Beliș îmi explică: „Copiii mici erau răpiți și mutilați de țigani, apoi puși să cerșească. Mulți nu rezistau, mureau…”
Arată ca niște jucării stricate. Unii nu au mîini, alții picioare. În cel mai fericit caz, oasele sînt rupte sau răsucite intenționat. Sunt îngrozită. Animalele nu fac așa ceva puilor lor!
Un alt domeniu de care profesorul Mina Minovici a fost interesat și pe care a făcut studii numeroase este viața intrauterină. De-a lungul carierei sale, medicul a strîns avortoni, la diferite faze ale dezvoltării, o lună, două, sau trei. Din borcane umplute cu formol mă „privesc” micii hidrocefali, fără creier, cu buză de iepure sau fără urechi și nas. Unul dintre ei, născut la termen, dar cu malformații (anencefal), are gurița deschisă. Un înger galben, fără creier.
Copil în uterul mamei lui. Foto Bogdan Iurașcu.
Alături, niște fotografii de epocă înfățișează tot felul de indivizi malformați: siamezi lipiți la cap sau la abdomen, o femeie căreia i-a crescut în cap un corn de bou, un tînăr cu două organe sexuale.
Este prezentată și dezvoltarea unui făt normal, în uter. Mamele au murit din diferite cauze, și odată cu ele și micuții fetuși. Printr-o secțiune în uter se pot observa clar piciorușele încrețite, mînuțele strînse în pumnișori, cordonul ombilical, placenta.
Doi gemeni, de sex masculin, cât palma mea, își dorm somnul de veci într-un borcan. Două păpuși de ceară. Copii care n-au mai apucat să se nască. Să plângă, să râdă.
Într-o vitrină, zeci de stomacuri umane de la începutul secolului XX plutesc în formol, arse de sodă caustică, tăiate de sabie, sfărîmate de glonț, măcinate de cancer sau înverzite de otravă. Lîngă ele stau pe raft, în borcănele, rinichi chistici, cu fibroame cît o pară, utere perforate, trompe uterine, ovare polichistice, sarcini extrauterine, fetuși, creiere cu hemoragii cerebrale, diverse forme de himene, inimi perforate de cuțit.
Terente, regele bălților
Craniul lui Ștefan Terente, vestitul bandit lipovean, care a înnebunit România anilor de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial, este prezent și el la loc de cinste, printre cele ale altor criminali ai vremii. În partea dreaptă maxilarul e zdrobit și încă se mai văd urmele de sînge.
Despre isprăvile tîlharului semnalau Daily Mail, Le Matin, Corriere dela Serra, agenții de presă din Europa și din celelalte continente, transformîndu-i numele în „Terento”, spre a-l apropia cît mai mult de mafia italiană și americană.
După lungi căutări și urmăriri, Ștefan Terente a fost descoperit de jandarmi în Deltă. Unul dintre sergenți l-a nimerit cu un glonț în pulpa piciorului drept. Rănit și obosit, Terente este ajuns din urmă și împușcat din nou. „Glontele l-a lovit în gură, i-a rupt limba și a ieșit prin maxilarul drept. După ore de agonie, Terente a murit. Domnul maior Stavrescu a trecut prin stația Brăila spre București avînd într-o cutie de tinichea capul banditului Terente. Capul acesta, pe care se pusese atîta preț, a fost predat astăzi, la ora 11 domnului doctor Mina Minovici.”, titrează ziarul Cuvîntul din 10 mai 1927.
Ani de-a rîndul, după această întîmplare, generații de medici legiști au privit și au studiat cu real interes craniul celebrului criminal în serie.
Craniul lui Terente. Foto Bogdan Iurașcu.
Pentru că avea dimensiuni impresionante și era tatuat, vestitul penis al lui Terente a fost, și acesta, păstrat de profesorul Minovici. El a plutit multă vreme în formol, ca o mărturie a virilității tîlharului de altădată.
Text Dana Fodor Mateescu. Foto B. Iurașcu
Dacă ți-a plăcut ce ai citit, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!
