Emoticoanele cu râsete de pe rețelele sociale de la știrile legate de victimele pandemiei s-au mutat la fotografiile care arată tragedia ucraineană. Din deșertul anonimatului sau nu, smintiții lipsiți de Dumnezeu și de cel mai elementar simț civic își bat joc de dramele infinite ale semenilor. Aceste reacții sifilitice, rodul unor minți bolnave și inculte, apar ca o flegmă pe obrazul societății. Dezgustul față de aceste acțiuni este nemărginit, însă, se pare că fenomenul nu poate fi stopat.
Pe unii îi distrează când văd imagini cu oameni înfrigurați, plini de sânge, se bucură de nu mai pot la pozele cu cadavre și chiuie ca la nuntă când Putin rade oraș după oraș, de parcă ar fi lupta lor. Comentează, scuipă, aruncă venin, ei știu tot, au devenit specialiști în toate, ei sunt medici, istorici, militari, dar abia leagă vorbele, într-o limbă română distrusă, analfabetă. Sunt aceiași care bocesc după Ceaușescu, comunism și „vremurile bune”. Mi-e groază că poate merg pe lângă ei pe stradă, că respir același aer cu ei și am același cer deasupra. (DFM)
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Iată, mai jos, cuvintele unui om trecut prin viață, îndurerat de aceste manifestări bolnave.
”Vă mărturisesc că răbdarea mea tinde energic spre zero când văd emoticonul râzând sub imaginea unui copil mort, a valurilor de refugiați, a ruinelor din Ucraina. Îmi spun mereu că sunt stafiile internetului, troli sau boți…, că nu poate fi om întreg cel ce râde văzând atâta disperare, jale și moarte.
