Rătăcind prin deșerturi, am hotărât să te părăsesc. Mă bălăceam într-un noroi negru, tremurător și, afundându-mă și ridicându-mă, am hotărât că vei pleca din mine, pentru că mă apăsai ca o piatră tăioasă. Și ți-am plănuit pieirea pas cu pas: trebuia doar să-ți tai rădăcinile și să te las, singură
de Dana Mateescu · ·
Rătăcind prin deșerturi,
am hotărât să te părăsesc.
Mă bălăceam într-un noroi negru,
tremurător
și, afundându-mă și ridicându-mă,
am hotărât că vei pleca din mine,
pentru că mă apăsai
ca o piatră tăioasă.
Și ți-am plănuit pieirea
pas cu pas:
trebuia doar să-ți tai rădăcinile
și să te las, singură, pradă vântului.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Vai, dragostea mea,
în clipa aceea
te acoperea un vis
cu aripile lui groaznice.
Te simțeai sorbită de mlaștină
și mă chemai – și eu nu veneam,
și te scufundai, țeapănă,
fără să te aperi,
gata sa te îneci în nisipul mișcător.
Apoi
hotărârea mea s-a întâlnit cu visul tău
și din ruptura
care ne ardea sufletele
am ieșit iarăși curați și goi,
iubindu-ne,
uitând de vise și de deșerturi,
întregi și strălucitori,
purificați prin foc.
Pablo Neruda
Nu există comentarii la acest articol.
