Prințesa Mișmiș are pielea aurie
trei stele dansează pe umerii ei.
Fata a ajuns la malul mării
cu ochii închiși, coborând dintr-un tablou plin de răni.
Mișmiș îl iubea pe omul-cer.
El a rupt un vapor cu mâinile goale de dragul ei
I-a pus o pasăre albă pe deget
și i-a cumpărat toți fluturii din lume.
Mișmiș a plâns și a băut la masă cu ei
Tot nu trăiau mult.
Măcar să moară beți și veseli.
Lumea lui Mișmiș e o livadă cu îngeri de diamant și caise.
Pisicile ei cântă pe două voci albe
și soarele se topește de dor.
Când îi e cald cu inima-n piept
Mișmiș o scoate la plimbare în oraș
Liniște!
Mediterana doarme cu mâna la tâmplă…
