Moriț pleca de acasă în fiecare luni Toate ușile îl dureau, dar nu zicea nimic. Ducea în desagă o bucată de moarte, brânză de oaie și ceapă roșie puse de nevastă-sa, o aia, amară ca o doctorie grena. De la Dana Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri. Mă ajuți și pe mine și
de Dana Mateescu · ·
Moriț pleca de acasă în fiecare luni
Toate ușile îl dureau, dar nu zicea nimic.
Ducea în desagă o bucată de moarte,
brânză de oaie și ceapă roșie
puse de nevastă-sa,
o aia, amară ca o doctorie grena.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Moriț ura culoarea asta!
Nuanța unui mort desăvârșit.
Totuși, își iubea femeia, de ce să n-o iubească?
Era cumsecade, se coafa, mânca semințe de mac,
bea inutil ceai de cuc
și vorbea până-și adormea viața.
Avea grijă ca el să se întoarcă mereu acasă
ca o păpușă trasă cu ața
ca un bou
sau ca un câine care-și linge locul unde doarme.
Moriț era un bărbat auriu
Mințea doar joia
Gura lui era o apă neagră
în care peștii plângeau în hohote.
Prin ochii lui intra fericirea
ca să-i putrezească în piept.
Dana Fodor Mateescu-13 iulie 2021
Nu există comentarii la acest articol.
