Mare-i, domnule, puterea gândirii pozitive. Îți înseninează cugetul, îți luminează zilele, îți face ochii albaștri și părul creț, ce să mai vorbim! E simplu: ai în creierași formule și convingeri negative, cum că viața-i grea, mâncarea scumpă, premierul idiot sau ce mai crezi tu pe-acolo, în general, la tine-n căpșor.
Faci inventarul și scoți prostiile afară, dar cu grijă, una câte una. Secretul e să bagi altceva în loc, pentru fiecare, că altfel rămâne mult spațiu gol și-ți cauzează. Adică, unde vedeai mata negru sau fun gri, să pui ceva alb sau roz-bombon și lucrurile vor merge strună.
Cu ceva ani în urmă, îi explicam asta unui amic care suferea de inimă neguroasă, genul căruia-i trebuie mereu motive să se plângă, iar dacă nu găsește spini în mămăligă îi scoate din buzunar și-i plantează cu mânuța lui. Degeaba m-am străduit să-i îmbujorez perspectiva, el o ținea, gaia-mațu’, pe-a lui.
Am decis să-l informez cum stă treaba cu gândirea pozitivă. „Uite”, i-am spus, ia-o cu ușurelul. Dacă tu consideri că viața-i nasoală, n-are rost să începi, de mâine, să repeți ca tembelu’ că-i superbă. Nu te vei crede tu pe tine și, dacă insiști, totuși, cu refrenul pozitiv, vei constata că auzi voci. Mai exact, un glas care întreabă, după fiecare afirmație optimistă: <<Să mori tu?>>. În schimb, îți recomand altceva: dacă nu poți să zici ceva de bine despre existență – și pe moment tu chiar nu poți – măcar nu zi de rău. Gândește-te că viața-i viață, iar sensul i-l dăm noi. Cum ți se pare? Încerci?”.
Încurcat și, probabil, sătul de atâta dăscăleală, omul a promis, cu jumătate de gură, că va aplica metoda. Nu mă prea bazam eu pe asta, știindu-l cum e, așa că am lăsat-o moartă.
După o vreme, când toată discuția îmi ieșise din cap, personajul îmi trimise un mesaj pe fb. „Am făcut cum m-ai sfătuit!”.
„Doamne ajută! Și cum e? Ești ok? Spune că ești ok și că ți-a trecut stenahoria! Ai înlocuit cu << viața este viață>>…?”
„Da!”
Mă bucur, chiar mă bucur, în timp ce monitorul îmi arată că interlocutorul tocmai îmi scrie ceva. Apuc să văd ce: „Am spus de două sute de ori <<viața este viață și este de căcat!>>”.
CODRINA DIANA TOMOV
