A apărut în viata ei într-o noapte ploioasă de vară, pe vremea când lucra in acel spital de provincie. Era de garda, iar ca asistenta o avea pe prietena ei cea mai bună.
Iris îsi amintește perfect de noaptea aceea. Un accident de circulatie nu foarte grav, el era în mașină, ca pasager. Asa a ajuns la spital.
Ca de obicei, ea era in alerta. Nu se stie niciodata. Asistenta i-a facut radiografiile, i le-a adus in birou si i-a spus „trebuie sa vii, să vezi asta”. Așa că ea si-a facut de lucru pe culoar unde pacientul astepta linistit pe targa de la urgente. O privire verde, pe care si marea ar fi fost geloasă. Un tip bine făcut. „Rar se fabrică bărbați de ăștia”, a gandit ea si a zambit.
A salutat, s-a prezentat si i-a explicat ca pe radiografii nu vazuse nicio fractura, ca lucrurile din punctul ei de vedere par in regula. El i-a multumit cu o voce care ei i s-a părut calda si masculina…tulburatoare chiar, si a zambit si el.
Revenind in birou, i-a simtit privirea alunecand pe picioarele ei, ca o atingere fizica. Venind din partea unui barbat ca el, era aproape un compliment.
Ea trecuse printr-un divort nu prea simplu. Nu avea acum nici chef si nici resurse sufletesti sa inceapa o relatie, dar asta nu o impiedica sa admire, ce naiba…
A inclus intamplarea in categoria „amintiri amuzante” si nu s-a mai gandit.
Au trecut cateva luni.
Inceput de decembrie, apropierea sarbatorilor ii dadea ca intotdeauna o stare de spirit buna. Decoratiile, luminitele, chiar si bradutul kitsch de la spital o faceau sa se simta un pic copil.
Ca de fiecare data cand nu se intampla mare lucru in viata ei afectiva se scufunda in munca. Dimineata la spital, dupa-amiaza in una din cele doua clinici private care o solicitasera, iar doua-trei nopti pe saptamana de garda.
Acum astepta cu nerabdare cele cateva zile libere de Crăciun, sarbatoarea ei preferata. O seara linistita de garda. Ea stia ca asta prevesteste o noapte agitata, asa ca incerca sa profite ca sa se odihneasca un pic.
O bataie la usa. S-a dus sa deschida crezand ca e vorba de un pacient. Surpriza…el, acel el din vara, a carui privire nu o uitase. Evident, era surprinsa sa il vada, mai ales ca ii adusese un buchet superb de trandafiri galbeni, florile ei preferate. De unde știuse?
Asa a inceput nebunia aceea, aproape ireala, genul de poveste de dragoste care daca nu te omoara, te marcheaza pentru toata viata.
Iris s-a aruncat in povestea asta gandindu-se ca, dupa tot ce indurase in mariajul ei ratat, merita si ea macar un strop de dragoste…
Si a avut toate astea, sau cel putin a crezut ca le are. O frumoasa iluzie care a durat un an jumatate.
Plimbari lungi in doi, planuri de viitor, dorinta de a mai avea un copil…lucrurile incepeau sa capete o forma, viata ei avea din nou un sens. Nu mai era doar mama, era din nou femeie, una fericita. Plutea intr-o lume care i se parea minunata. Iar fericirea i se citea pe chip.