Cel care urcă e
de cele mai multe ori
și cel care coboară pe coarda de-ntuneric.
Uneori rămâne
cusut de cerul fierbinte și sângerează de dor.
Pe fruntea lui aleargă cai sălbatici
cu fecioare-n spate.
Vorbele lui înoată ca peștii
Nu le prinzi.
Cel care urcă sărută cuiburi înalte
cu gândul la cea care zâmbește.




