La 1 mai 1927 se instalează prima centrală telefonică automată, de tip Rotary 7A1 în clădirea emblematică de pe bulevardul Dacia din Bucureşti, cu peste 3.000 de linii telefonice.
Clădirea a precedat construţia Palatului Telefoanelor - finalizată în 1933 - fiind construită în anul 1925 după planurile arhitectului Victor G. Ștephănescu în stil neoromânesc.
Centrala a fost amplasată la intersecţia dintre Bulevardul Dacia şi Strada M. Sterian.
Centrala a funcţionat până în 1984 - 1985, când a fost scoasă din funcţiune din cauza faptului că se crăpau izolaţiile de la fire.
Prima centrală telefonică automată a fost proiectată de inginerul Ion (Iancu) Constantinescu, care a fondat învăţământul de telecomunicaţii din România. Iancu a efectuat cercetări privind propagarea undelor magnetice, în contextul în care în 1877 se introduce telefonul în România.
Prima centrală manuală a fost inaugurată în 1901 în Palatul Poştelor din Calea Victoriei. Centrala manuală avea baterie centrală de tip Western Electric şi o capacitate de 3.000 de linii care trebuiau cuplate manual de către un operator.
Iancu Constantinescu este cel care în 1927 introduce prima centrală telefonică automată românească.