Mirela Buzică, românca ajunsă în Spania la doar 23 de ani fără să cunoască limba și care a lucrat ca menajeră și îngrijitoare de bătrâni, a devenit doctor în Științele Educației cu distincția „cum laude” la Universitatea din Almería, după un parcurs de aproape două decenii în care a îmbinat munca fizică cu studiul și a depășit inclusiv o tragedie personală.
Astăzi, Mirela Ileana Buzică este prima persoană din familia sa care a ajuns la cel mai înalt grad universitar, fiind unul dintre cei 54 de cercetători investiți doctori în cadrul ceremoniei organizate în Aula Magna a Universității din Almería.
De la România la Almería: o plecare fără plan
Potrivit Lavozdealmeria povestea Mirelei Buzică începe în 2004, când a ajuns în Spania după trei zile de călătorie cu autocarul din România. Avea 23 de ani, diplomă de Bacalaureat, un permis de ședere valabil trei luni și niciun plan clar pentru viitor.
Inițial venise doar în vizită la verișoarele sale și intenționa să se întoarcă rapid acasă. Însă diferența dintre iarna dură din România și clima din sudul Spaniei a impresionat-o.
„Veneam de la -22°C și aici erau 20°C. Clima din Almería m-a impresionat enorm”, își amintește ea.
În cele din urmă a decis să rămână.
„Ideea era să petrec o mică vacanță aici, cu verişoarele mele, și să mă întorc acasă, dar mi-a plăcut atât de mult totul încât am decis să rămân”, povestește Mirela.
Decizia a stârnit imediat îngrijorare în familie.
„Și tu, ce o să faci acolo?”, a întrebat-o mama ei, o întrebare pe care Mirela spune că o aude și astăzi, după mai bine de două decenii.
Primele slujbe: menajeră și îngrijitoare de bătrâni
Fără să vorbească spaniola și fără documente stabile, Mirela a fost nevoită să accepte orice muncă disponibilă. A început să lucreze în curățenie și îngrijirea persoanelor vârstnice, deși în România lucrase într-un birou.
„Nu făcusem niciodată asta. În România lucram într-un birou”, spune ea.
Schimbarea a fost dificilă, iar reacția familiei a fost una dureroasă.
„După ce m-am străduit atât ca să aveți un loc de muncă bun și să trăiți bine!”, i-a spus mama ei când a aflat ce face în Spania.
Pentru Mirela însă era singura opțiune la acel moment.
„Mi-am zis: dacă am decis să rămân, asta e. Trebuie să mă obișnuiesc.”
A învățat singură limba spaniola
Nemulțumită să rămână blocată în aceleași slujbe, Mirela a început să învețe spaniola autodidact. A studiat cu dicționare și manuale de școală primară împrumutate, traducând fiecare lecție pe cont propriu.
„Am învățat toate cărțile de limba spaniolă, traducând cum puteam”, povestește ea.
Viața ei s-a transformat într-un program strict, în care timpul era împărțit între muncă și studiu.
„Lucram și învățam. Nu făceam nimic altceva”, spune Mirela.
Drumul către universitate
În 2009, Mirela a început procesul de echivalare a studiilor, care a obligat-o să refacă ultimul an de liceu și să susțină examenul necesar pentru accesul la universitate.
După ce l-a promovat, a ales să studieze Educația copilului, în regim la distanță, deoarece nu obținuse loc la buget și trebuia să își plătească singură studiile. Pentru a reuși, a continuat să lucreze în menaj. Efortul a fost răsplătit atunci când a obținut primul loc de muncă în domeniul educației.
„M-am simțit împlinită. Era ceva ce îmi propusesem și iată-mă acolo”, spune ea despre momentul în care a devenit educatoare.
Muncă ziua, facultate seara
Dorind să evolueze, Mirela s-a înscris ulterior la Educație Socială, tot la Universitatea din Almería. Programul zilnic a devenit extrem de solicitant. Muncea între orele 9:00 și 17:00, iar după ce ajungea acasă începea a doua parte a zilei, dedicată studiului.
Uneori nu putea ajunge la cursuri, iar profesorii îi trimiteau sarcini suplimentare pentru a recupera.
„Aveam mai mult de lucru decât colegii mei”, spune ea.
În momentele de oboseală își punea aceeași întrebare. „De ce fac asta?”
Răspunsul venea însă imediat. „Când îmi propun ceva și îl vreau cu adevărat, până la urmă trebuie să-l obțin.”
Admiterea la doctorat și prejudecățile întâlnite
La universitate a devenit reprezentantă a studenților, a obținut mai multe distincții academice, iar profesorul Luis Ortiz a încurajat-o să se apropie de cercetare.
Când a decis să aplice la doctorat, competiția era dură: 60 de locuri și sute de candidați. Mirela nu credea că va reuși, însă media 9,5 i-a asigurat admiterea. „Pentru mine a fost un miracol”, spune ea.
În același timp, a trebuit să facă față și unor remarci descurajatoare. „Îmi spuneau: «Tu unde te duci? Dacă vii din România, ce o să faci tu la un doctorat?»”
Experiența a transformat aceste comentarii într-o lecție de viață. „Am învățat că cel mai important este să crezi în tine.”
O tragedie personală în timpul studiilor
În spatele parcursului academic se află și o dramă personală profundă. În primul an petrecut în Spania, Mirela a trecut printr-o pierdere devastatoare: tatăl ei s-a sinucis. „A fost un moment foarte dificil pe care a trebuit să-l depășesc”, mărturisește ea. Durerea a devenit însă o motivație suplimentară pentru a merge mai departe.
Doctorat „cum laude” și o lecție despre perseverență
Teza de doctorat a Mirelei s-a concentrat pe educația incluzivă, iar cercetarea a durat trei ani, timp în care a citit mii de pagini și a lucrat constant.
Ea explică simplu dimensiunea muncii din spatele unui astfel de proiect academic.
„Ca să scrii o carte de 300 de pagini, trebuie să citești 30.000. O teză de doctorat înseamnă să aduci cunoaștere societății. Eu nu voiam un titlu, voiam să fiu utilă.”
În cadrul ceremoniei organizate la Universitatea din Almería, Mirela Buzică a primit distincția „cum laude”, pentru o teză doctorală.
Astăzi, când mama ei o privește cu mândrie, reacția este una care spune totul despre drumul parcurs. „Dar chiar ești fiica mea?”, o întreabă uneori.
Pentru Mirela, răspunsul se află în toți anii în care a muncit ziua și a învățat noaptea, convinsă că perseverența poate schimba orice destin.
Cum Laude („cu laudă”): Este prima treaptă a onorurilor academice. Se acordă de obicei studenților care se află în primii 20-30% din promoție sau care mențin o medie (GPA) cuprinsă, în general, între 3.5 și 3.7.
Magna Cum Laude („cu mare laudă”): Este o distincție superioară celei de tip Cum Laude. Se acordă studenților cu rezultate excepționale, de obicei în primii 10-15% din clasă, cu o medie situată frecvent între 3.7 și 3.9
