La finalul lunii octombrie şi începutul lui noiembrie, Bucureștiul devine capitala celui mai așteptat festival de film al toamnei, Les Films de Cannes à Bucarest, ajuns în acest an la ediția cu numărul XVI. Între 24 octombrie și 2 noiembrie, pasionații de cinema vor vedea pe marele ecran filme premiate la Festivalul de la Cannes din acest an, multe dintre ele în premieră în România. Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Țăranului Român și Sala Auditorium a Muzeului Național de Artă al României sunt spaţiile destinate acestei experiențe deosebite pentru publicul festivalier.

Ca în fiecare an, Les Films de Cannes ajunge și în țară, la Timișoara, Cluj, Iași și Arad, pentru o întâlnire memorabilă între filmele premiate, conectate la pulsul lumii în care trăim, și un public cinefil curios. Avanpremierele celor mai noi producții românești sunt și în acest an o secțiune din festival, plină de surprize cinematografice. De asemenea, din agenda festivalului fac parte întâlnirile și dezbaterile cu cineaști, precum și evenimentele dedicate industriei de film, pentru actori, regizori, scenariști și producători.






Cinci orașe, nouă cinematografe, aproximativ patruzeci de filme, dintre care peste douăzeci sunt în premieră în România, și peste o sută de proiecții, așa arată harta festivalului din acest an.
Publicul din Timișoara este așteptat la Cinema Timiș și Cinema Studio între 23 și 26 octombrie. La Cluj-Napoca, Cinema Victoria și Cinema Arta vor găzdui festivalul între 30 octombrie și 2 noiembrie. La Iași, Cinema Ateneu va fi destinația de festival între 7 și 9 noiembrie, iar în Arad, filmele vor putea fi vizionate între 29 și 31 octombrie, la Cinema Arta.
Câștigătorul prestigiosului trofeu Palme d’Or din acest an, It Was Just an Accident, regizat de iranianul Jafar Panahi, se va vedea în toate orașele unde se desfășoară festivalul. Critica internațională a evidențiat intensitatea discretă a filmului și încărcătura sa politică şi a remarcat momentele de umor negru și finalul tulburător. It Was Just an Accident este un film în care un eveniment minor declanșează o serie de întâmplări neașteptate, aducând împreună trei oameni care nu au nimic în comun, punând sub semnul întrebării lanțul de consecințe ale acestui fapt aparent nesemnificativ. Juliette Binoche, președinta juriului de pe Croazetă, a lăudat filmul pentru felul în care acesta combină umanitatea și politica, reflectând un sentiment de "rezistență și supraviețuire" atât de necesar astăzi.
Sentimental Value, în regia lui Joachim Trier, cu Renate Reinsve, Stellan Skarsgård și Elle Fanning, este câştigătorul Grand Prix din acest an. Filmul explorează relația complexă a unei familii cu trecutul, cu amintirile comune și cu arta ca sursă de reconciliere. Povestea îl are în centru pe tată, un regizor care lucrează la un film inspirat dintr-o dramă personală legată de casa familiei. Fiicele sale nu sunt foarte conectate cu acest proiect, însă implicarea unei actrițe americane readuce la suprafață trecutul și legăturile familiale, oferind o perspectivă blândă asupra înțelegerii iubirii și a moștenirii pe care o lăsăm celor dragi.
Publicul va avea șansa de a vedea și cele două filme care au câștigat Premiul Juriului. Primul este Sound of Falling, un film german care urmărește destinele a patru femei din patru generații diferite legate de o fermă izolată din Germania. Regizat de Mascha Schilinski, filmul lasă senzația aproape palpabilă a unui secol de înregistrări video personale, filmate parcă de fantomele familiei, interconectând în timp patru generații de tinere femei în timp ce trăiesc, mor și își imprimă amintirile în pereții casei în care locuiesc. Sound of Falling, cel de-al doilea lungmetraj al realizatoarei germane, “plutește prin decenii ca o idee rătăcită care speră să găsească pe cineva care să o recunoască” (IndieWire), în timp ce cursorul timpului avansează și se întoarce fără avertisment pe axa temporală.
A doua peliculă care a obținut Premiul Juriului este Sirāt, regizat de Oliver Laxe, un film despre o călătorie în căutarea unei fiice pierdute, care se transformă subtil într-o incursiune în lumea interioară a personajelor, o meditație asupra pierderii și a durerii. Oliver Laxe imprimă aproape ca o textură titlul filmului în poveste (sirāt înseamnă drum, direcție), filmând mare parte din traseu în Sahara, într-un peisaj fabulos, izolat de lume, şi într-o atmosferă aproape suprarealistă.
