Valul de ură și dezbinarea, ambele produse în societatea românească cu prilejul alegerilor, continuă în forță și după aflarea câștigătorului președinției.
Situația de acum seamănă foarte mult cu primele zile de după Revoluția din decembrie 1989.
Pe data de 22, românii au simțit o bucurie imensă, au scandat pe străzi, au cântat și au încins hore, imediat după fuga ceaușeștilor. Și toată lumea a crezut că atunci urmează binele, că am scăpat de una dintre cele mai negre figuri ale istoriei noastre moderne. În după-amiaza acelei zile, cineva a scris, cu cretă, pe zidul Gării de Nord: „Ne vom întoarce pe seară!”
A urmat o noapte teribilă, cea de 22 spre 23 decembrie, când sute de oameni au fost împușcați, iar pe străzile Capitalei și ale marilor orașe a fost un adevărat măcel.
La 36 de ani distanță, lucrurile nu mai stau așa, din fericire, dar ura, potențialul criminogen al unora, circulă încă în sângele lor. Ar face moarte de om, pentru că nu și-au văzut haidamacul, - jupuitorul de judecători, cel care amenință jurnaliștii care nu-i cântă-n strună, - în fruntea patriei. Dorința de răzbunare este aprigă.
România înaintează pe noul drum ca un vehicul cu roțile sparte. Se încăpățânează să rămână pe calea civilizației europene, în timp ce foști sau actuali jurnaliști, unii dintre ei bătrâni, mutilați de viață, de propria prostie, dar mai ales de răutate, probabil și în așteptarea deconturilor rusești pentru prestațiile lor eșuate și jalnice, continuă să conteste, să lanseze cu nerușinare scenarii fără dovezi, fără acoperire, pentru a dezbina și a învrăjbi și mai mult oamenii.
Jurnaliștii care dezbină România
O diferență de peste 800.000 de voturi este cât se poate de confortabilă pentru Nicușor Dan și de necontestat. Au recunoscut înfrângerea și Mugur Mihăescu (Garcea), apoi și Simion, iar lucrurile ar fi trebuit să reintre repede în normalitate cu detașare și destindere.
Dar ce te faci cu adepții, mai catolici decât Papa, supraîncinși în prizele rusești în care au fost conectați?
Una dintre cele mai scârboase teze, lansată de Ion Cristoiu, a fost că deprecierea leului, în urma victoriei lui Simion în turul I, ar fi speriat lumea care s-a repezit să-i dea voturile lui Nicușor Dan, încercând să insinueze că această reacție, cât se poate de firească a mediului de afaceri, financiar și bancar, ar fi fost pusă la cale de BNR.