Soția românului ținut ostatic de către teroriști, Ela Haimi, a sosit pe teritoriul României, unde depune eforturi pentru a solicita sprijin din partea autorităților în vederea obținerii de informații cu privire la soțul său și tatăl copiilor ei. Ea a subliniat că Tal Haimi are rădăcini în comunitatea evreiască din Buzău și deține dublă cetățenie.
După aterizarea la Aeroportul Otopeni, pe data de 30 octombrie 2023, Ela Haimi, soția lui Tal Haimi, a solicitat asistența Guvernului român și a întregii comunități de români. “Am nevoie disperată de ajutorul vostru”, a declarat femeia.
La data de 7 octombrie 2023, în timpul unui atac al teroriștilor din organizația Hamas, întreaga familie – Tal, Ela și cei trei copii ai lor – se aflau în locuința lor din kibuțul (satul) Nir Yitzhak, care a fost fondat de străbunicul lui Tal, un evreu originar din Buzău.
Femeia și copiii au reușit să se ascundă, dar bărbatul a dispărut și a fost luat ostatic.
Inițial, Tal Haimi, în vârstă de 41 de ani, a fost considerat dispărut, iar soarta lui era necunoscută. Ulterior, s-a aflat că el se află pe lista ostaticilor.
Conform declarațiilor soției sale, începând cu data de 7 octombrie 2023, familia nu a mai primit nicio informație despre el și nici despre soarta lui.
De asemenea, a subliniat că bunicii soțului ei, atât din partea mamei, cât și din partea tatălui, au origini în România. Anterior, Ela Haimi a comunicat în mass-media că aceștia sunt supraviețuitori ai Holocaustului și descendenți ai unei familii evreiești din Buzău.
Străbunicul lui Tal, care s-a mutat din Buzău în Israel după cel de-Al Doilea Război Mondial, este chiar considerat întemeietorul kibuțului aflat la 4 kilometri distanță de Fâșia Gaza și la 9 kilometri de Egipt.
Numele Haim apare în documentele arhivate ale comunității evreiești din orașul Buzău, care în perioada interbelică număra peste 2.500 de membri.
În Buzău, prima sinagogă a fost construită în 1885 pe strada Alexandru Marghiloman, pe un teren achiziționat de către Bercu Haim și Iancu Bercovici de la Nicolae Simion Mocanu. Totuși, această sinagogă nu a fost suficient de spațioasă și a fost demolată.
Ulterior, s-a ridicat un Templu (între 1910-1912), conform unui act comemorativ din 24 mai 1909, fiind inaugurat parțial în 1910, cu H. Korn în calitate de președinte al comunității.
Această sinagogă a reprezentat pentru mulți ani centrul religios și administrativ al comunității evreiești. În perioada interbelică, orașul Buzău găzduia o populație de peste 2.500 de evrei, o minoritate care, la acea vreme, avea o prezență semnificativă în cadrul populației. Cu trecerea anilor, comunitatea a scăzut numeric, iar clădirea sinagogii a rămas abandonată.