Creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe data de 17 decembrie pe Sfântul Prooroc Daniel, cel care a fost aruncat într-o groapă cu lei și a scăpat nevătămat datorită credinței pe care i-o purta lui Dumnezeu. Numele Daniel este format din „dan” – a judeca și „El” – Dumnezeu, puternic. Numele este de origine evreiască și înseamnă „Dumnezeu este judecătorul meu”.
Chiar dacă prenumele „Daniel” „Daniela” „Dana” și „Dan” sunt destul de răpândite la noi, singura biserică din București care poartă hramul „Sf. Prooroc Daniel și cei Trei tineri” se află cartierul Berceni. Lăcaşul de cult, unic şi datorită poveştii lui triste, este ascuns printre blocurile din apropierea Pieţei Reşiţa.
Daniel și cei trei tineri
Acest fericit prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. S-a născut în Vitora cea de Sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în ţara haldeilor. El a prorocit 70 de ani.
În vechiul testament, Daniel era un profet care apare în Cartea lui Daniel. El făcea adesea profeții despre viitor. Acesta a obținut o importantă funcție în adunarea sfatului, în Babylon, pentru că interpreta, cel mai aproape de adevăr, visele regelui.
Daniel era un bărbat înţelept, și foarte frumos. A plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post, se înfrâna de la orice mâncare. Cei trei tineri, după cum spune istoria, erau din sfânta cetate a Ierusalimului.
Când Ierusalimul a fost înconjurat şi robit de Nabucodonosor- împăratul babilonienilor, au fost luaţi, şi ei, robi împreună cu Proorocul Daniel şi duşi în Babilon. Pentru virtutea lor, au fost puşi mai-mari peste treburile împăratului.
Câtva timp mai târziu, pentru că nu s-au închinat chipului pe care şi-l ridicase împăratul, au fost aruncaţi într-un cuptor ars. De fiecare dată când erau azvârliți în flăcări, ei cântau psalmi lui Dumnezeu. Vâzând așa ceva, împăratul a mărturisit că mare este Dumnezeul preaslăvit de cei trei Tineri. Văpaia de foc se prefăcea în rouă, iar ei rămâneau mereu nevătămaţi. Era o minune.
Pe vremea împăratului Darie, Daniel refuză să se inchine idolilor și este aruncat într-o groapă cu lei, din care va ieși nevătămat. Fiarele s-au îmblânzit și i-au lins picioarele.
În urma acestei minuni, împăratul Darie a scris la toate popoarele: „Pacea voastră să se înmulțească. De la mine s-a dat aceasta poruncă în tot pământul împărăției mele, ca fiecare să se cutremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniil, pentru ca Acela este Dumnezeul cel viu, Care este în veci, și împărăția Lui nu se va strica și stăpânirea Lui îndelung stăpânește, sprijinește și izbăvește.”
