Într-un colț de scenă, un bărbat își deapănă viața printre lumini și umbre, un monolog al deznădejdii și al rezistenței. Spectacolul Zorro, în regia lui Toma Dănilă, ridică întrebări despre identitate, pierdere și felul în care un om își poate construi propriul exil, nu pe o insulă pustie, ci chiar în mijlocul lumii. Ioan Andrei Ionescu își poartă personajul cu o forță care taie respirația, oferindu-i acea fragilitate dureroasă, un echilibru subtil între ironie și tragedie.
Margaret Mazzantini și-a scris monologul pentru soțul său, Sergio Castellitto, creând un personaj captivant, un rătăcit ce își întoarce spatele lumii nu din lașitate, ci dintr-o nevoie profundă de a o înțelege. Într-o alternanță hipnotică între lirism și realism, Zorro, un pustnic pe trotuar devine un manifest despre cei care aleg să se retragă, să refuze superficialitatea și să caute, fie și în golul existenței, un adevăr mai mare decât ei înșiși.
Regizorul Toma Dănilă își afirmă din nou predilecția pentru spectacole de actor, dându-i lui Ioan Andrei Ionescu o scenă în care poate străluci fără artificii, doar prin forța cuvântului și intensitatea prezenței sale. Dacă în multe alte spectacole talentul său rămâne parțial explorat, aici el se dezlănțuie, construind un personaj care pare să vibreze la fiecare replică, la fiecare gest.
Scena de la Sala Pictură a TNB devine o lume în sine – o lume în care vocea unui om singur se ridică peste zgomotul unui oraș indiferent.
Zorro nu e doar un spectacol, ci un strigăt mut despre nevoia de a fi văzut, despre absurditatea unui univers care cere conformism, despre iubirea care lipsește și absențele care dor. O oră și jumătate în care teatrul devine mărturisire, iar spectatorii sunt prinși între respirații, suspendați într-un prezent care doare și emoționează în egală măsură.
Spectacolul va avea loc duminică, 16 martie 2025, la Sala Pictură a TNB, la ora 19.00.