După o perioadă de tranziție în care universul cinematografic Marvel părea să-și fi pierdut direcția, Thunderbolts* marchează un moment de cotitură. Este exact acel film de care avea nevoie studioul pentru a recâștiga încrederea fanilor și pentru a aduce înapoi acel „ceva” care a făcut Marvel un fenomen global. Ce este cu acel asterisc din titlu? Vă spun doar atât: mergeți la cinema și veți înțelege – este una dintre cele mai plăcute surprize din filmul recent al francizei.
Thunderbolts* pare să accepte, cu luciditate și onestitate, că vechile vremuri au trecut. Avengers nu mai sunt acolo să salveze ziua, iar publicul – la fel ca personajele – încearcă să-și găsească reperele într-o lume post-traumatică. Din această recunoaștere sinceră a „golului” existent, filmul construiește ceva nou: o echipă de anti-eroi cu trecut complicat, motivații gri și personalități în conflict, dar care – împreună – oferă o poveste cu miză emoțională reală.
Aceasta nu este o continuare în sensul clasic, nici un nou început „rebootat” forțat. Este mai degrabă o reconstrucție pe baze emoționale solide. E o invitație la a regăsi sufletul Marvel, nu în spectaculozitatea cosmică a efectelor speciale, ci în imperfecțiunile profund umane ale ,,eroilor’’.
Florence Pugh este, fără îndoială, centrul gravitațional al acestui film. Yelena Belova, personajul său, nu este doar un motor comic sau o figură de acțiune, ci un personaj cu o profunzime emoțională remarcabilă. Modul în care reușește să îmbine sarcasmul, vulnerabilitatea și forța interioară face din Yelena una dintre cele mai bine scrise și jucate figuri din MCU-ul recent.
Alături de ea, Sebastian Stan reușește o performanță sobră, tăcută, dar extrem de eficientă. Bucky Barnes continuă să fie un personaj cu multe straturi, iar interpretarea lui Stan este una care adaugă gravitate și empatie întregii echipe. El nu are nevoie de multe replici pentru a transmite frământări și transformări interioare – un adevărat exemplu de „less is more”.
În mod neașteptat, Julia Louis-Dreyfus (*Elaine din Seinfeld) ddă viață unui personaj negativ cu un farmec întunecat, inteligent și ușor manipulativ. Este un rol care îi vine surprinzător de bine și care adaugă o notă de originalitate castingului deja eclectic.
David Harbour (Red Guardian), Wyatt Russell (U.S. Agent), Hannah John-Kamen (Ghost) și Olga Kurylenko completează distribuția într-un mod solid. Fiecare contribuie la dinamica de grup cu propriile nuanțe, reușind să nu se piardă într-un peisaj aglomerat de personalități.
Una dintre cele mai mari calități ale filmului este că își permite să fie mai apropiat de realitate – în stil, ton și execuție. Scenariul este construit atent, cu momente de acțiune distribuite echilibrat, dar și cu suficiente scene de dezvoltare personală, în care începem să înțelegem traumele, frustrările și visurile personajelor. Se simte clar o abordare matură și asumată – nu avem creaturi ciudate generate pe computer, ci oameni cu trecuturi dureroase și decizii grele.
Evident, filmul nu renunță la spectacolul vizual – sunt suficiente secvențe de acțiune bine coregrafiate, energice și dinamice, dar niciodată exagerate sau gratuite. Montajul este fluid, iar regia reușește să creeze o atmosferă tensionată, dar autentică, fără artificii obositoare
Deși este un film serios ca tematică – trauma, vina, iertarea de sine –, Thunderbolts* nu duce lipsă de umor. Dar este un umor de calitate, fin, cu dialoguri scrise inteligent și livrate cu timing impecabil. Este acel tip de umor care relaxează, dar nu subminează emoția reală a poveștii. În ciuda tonului uneori întunecat, filmul nu cade în capcana cinismului sau a superficialității.
Mai mult decât atât, filmul reușește să construiască o chimie autentică între personaje – o combinație de tensiune, afecțiune și neîncredere – exact ca într-o echipă formată din oameni care n-au fost niciodată obișnuiți să lucreze împreună. Această chimie e, de fapt, „inima” filmului. Te face să investești emoțional, să vrei să afli ce urmează și să te bucuri de fiecare mic progres al grupului.
Thunderbolts* este în esență o poveste despre eșecuri și a doua șansă. Despre cum uneori trebuie să o iei de la zero, cu toate bagajele din trecut, și despre cum vindecarea nu vine niciodată dintr-o explozie salvatoare, ci din procesul de a-i înțelege pe ceilalți și pe tine însuți.
Fiecare membru al echipei vine cu propriul bagaj emoțional, iar modul în care interacționează, se ciocnesc și se apropie e surprinzător de realist pentru un film Marvel. Această dimensiune umană a narațiunii este ceea ce transformă Thunderbolts* dintr-un simplu film de supereroi într-o experiență cinematografică complexă.
Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt pentru a descrie acest film, acela ar fi curaj. Curajul de a schimba formula. Curajul de a aborda teme incomode. Curajul de a merge într-o direcție mai matură, mai personală și mai apropiată de realitate. Și da, și curajul de a pune laolaltă o echipă care nu are nimic „super” în sensul clasic al cuvântului, dar care – împreună – devine mai mult decât suma părților sale.
Thunderbolts* este o combinație reușită de acțiune, emoție, umor și profunzime psihologică, susținută de o distribuție excelentă și o poveste care îndrăznește să meargă altfel.
Este un film care merită văzut la cinema. Noi l-am văzut la premiera de gală la Cinema City Afi Cotroceni în format IMAX.
Și da, așa cum deja fanii genului sunt obisinuiți, rămâneți până la capăt – sunt două scene post-credite care ne fac o mică incursiune în viitorul universului Marvel.
Film distribuit de Forum Film în toate cinematografele din România
aici poți citi comunicatul
