România se confruntă cu o subdiagnosticare gravă a infecției cu HIV, avertizează specialiștii. Deși statul alocă anual peste 110 milioane de euro pentru tratament și există acces la terapii moderne, diagnosticul tardiv rămâne principalul obstacol.
Managerul Institutului „Matei Balș”, Dr. Adrian Marinescu, atrage atenția: „Cazurile reale sunt mult mai multe decât cele raportate oficial. Sunt aproximativ 500 diagnosticate anual, dar alte 300 rămân nediagnosticate.”
Problema majoră este lipsa testării sistematice, chiar și în spitale multidisciplinare, unde pacienții cu risc nu sunt verificați pentru HIV. Categoria cea mai vulnerabilă rămâne consumatorii de droguri, care nu sunt suficient monitorizați. „Ca să-i testezi trebuie să mergi tu la ei, în stradă”, subliniază Marinescu.
Programul național de tratament asigură terapii moderne care permit pacienților să ducă o viață normală, dacă diagnosticul este pus la timp. „Cine este diagnosticat intră imediat în tratament, speranța de viață fiind aproape egală cu cea a unei persoane sănătoase”, adaugă Marinescu.
Prof. Univ. Dr. Voichița Lăzureanu, șefa departamentului de boli infecțioase de la UMF Timișoara, confirmă că frica și stigma amână testarea și trimit pacienții direct în faza de SIDA. În vestul țării, aproximativ 1.200 de pacienți sunt monitorizați, iar anual se depistează 90–100 de cazuri noi.
Testarea este accesibilă: între 30 și 40 de lei pe cont propriu sau gratuit prin medicul de familie.
Datele Institutului „Matei Balș” arată: până la 30 iunie 2025 s-au înregistrat 56 de decese asociate HIV/SIDA și peste 200 de cazuri noi oficiale, însă realitatea indică aproximativ 500 de cazuri noi în acest an.
Medicii trag un semnal de alarmă: problema nu este tratamentul, ci diagnosticarea prea târzie, care compromite șansele pacienților de a duce o viață normală.
