Dacă locuiești de ceva vreme în provincia Málaga, sunt șanse mari să fi întâlnit numele Larios de zeci de ori. Pe o stradă, pe o clădire, într-un document vechi, în istoria unei fabrici de zahăr sau, pur și simplu, în poveștile despre Málaga de altădată.
Și, dacă ești turist, probabil că ai mers măcar o dată pe Calle Larios.
Dar cine au fost, de fapt, Larios?
Și cum a ajuns numele unei familii să fie legat nu doar de cea mai cunoscută stradă din Málaga, ci și de fabrici, terenuri, agricultură, bănci, căi ferate și proprietăți întinse de-a lungul unei bune bucăți din sudul Spaniei?
De la o familie venită din La Rioja la una dintre marile puteri economice ale Málaga
Povestea începe la începutul secolului al XIX-lea, când familia Larios se stabilește în Málaga.
Personajul central avea să fie Martín Larios y Herreros, născut în 1789 în Laguna de Cameros, în La Rioja. În 1831, el și fratele său Juan au fondat societatea Larios Hermanos y Cía.
La început au făcut comerț și activități de creditare. Apoi au început să intre, unul câte unul, în aproape toate domeniile importante ale economiei locale.
Industrie textilă. Zahăr. Agricultură. Transport. Bănci. Asigurări.
Larios au participat inclusiv la proiecte precum calea ferată Málaga-Córdoba și au fost printre fondatorii Banco de Málaga.
Cu alte cuvinte, nu vorbim despre un proprietar bogat care avea câteva terenuri prin zonă. Vorbim despre o familie care a devenit una dintre marile forțe economice ale Málaga în secolul al XIX-lea.
Și atunci apare zahărul
Aici povestea devine foarte interesantă pentru noi, cei care locuim în zona Axarquía.
În anii 1850, familia Larios începe să investească masiv în cultivarea trestiei de zahăr și în fabrici de zahăr.
Au cumpărat terenuri, au preluat instalații existente și au dezvoltat fabrici moderne pentru vremea respectivă.
Printre acestea se aflau fabricile San Rafael din Torrox și San José din Nerja.
Fabrica San José din Nerja fusese construită în 1864, iar câțiva ani mai târziu a ajuns în mâinile lui Martín Larios. A devenit una dintre piesele importante ale industriei locale și a funcționat până în 1968.
Da, aceeași industrie care astăzi poate părea greu de imaginat când ne plimbăm prin Nerja.
La acea vreme însă, trestia de zahăr era una dintre principalele surse de venit ale zonei.
Larios nu însemna doar fabrici. Însemna și pământ
Pe măsură ce afacerea cu zahăr s-a dezvoltat, familia a început să cumpere și terenuri agricole.
Iar aici apare o parte mai puțin vizibilă a poveștii.
În industria zahărului din Málaga, fabricile nu puteau funcționa fără materia primă. Așa că marii producători au început să își asigure propriile terenuri și să creeze colonii agricole.
Larios au făcut același lucru.
În 1890 au înființat Sociedad Azucarera Larios, societate care a ajuns să grupeze numeroase fabrici de zahăr de pe coasta Málaga până la Motril. La un moment dat, compania avea 14 fabrici și peste 10.000 de hectare de teren cultivate cu trestie de zahăr.
În 1930, numai zona administrată prin fabrica San José din Nerja includea terenuri din Nerja, Frigiliana și Maro.
Iar în documentele oficiale ale epocii apar numeroase proprietăți ale Sociedad Azucarera Larios în Nerja.
Așadar, dacă te întrebai dacă acea impresie că „Larios avea terenuri peste tot” este doar o legendă locală, răspunsul este: nu chiar.
În Nerja, Larios au ajuns să domine industria zahărului
Influența lor aici a fost atât de mare încât, în prima parte a secolului XX, Sociedad Azucarera Larios ajunsese să controleze o mare parte din industria zahărului din Nerja.
Surse istorice locale descriu compania ca având numeroase terenuri și proprietăți urbane și ca fiind proprietara mai multor fabrici și instalații din zonă.
Fabrica San José a devenit centrul producției, iar alte instalații au fost închise treptat, producția fiind concentrată aici.
Astăzi, din acea lume industrială au mai rămas fragmente. Poate cea mai cunoscută este chiar coșul fabricii San José, devenit un fel de martor al unei Nerja pe care cei mai mulți dintre noi nu o mai putem vedea decât în fotografii.
Și ce legătură are Calle Larios?
Are. Și una foarte directă.
Calle Marqués de Larios din Málaga poartă numele lui Manuel Domingo Larios y Larios, al II-lea Marqués de Larios, unul dintre membrii importanți ai familiei.
Strada a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea ca parte a unui mare proiect de modernizare urbană a centrului Málaga.
În 1880 a fost creată societatea care urma să promoveze construirea noii artere, iar familia Larios a avut un rol esențial în proiect. Strada a fost inaugurată în 1891.
Așa că da: când mergem pe Calle Larios, mergem literalmente pe o stradă care poartă numele acestei familii.
Dar povestea este ceva mai complicată decât pare.
Pentru că familia care a contribuit la transformarea Málaga într-un important centru industrial al secolului al XIX-lea nu a fost întotdeauna privită cu simpatie de toată lumea.
Bogați, puternici și nu întotdeauna iubiți
Larios au acumulat o avere uriașă și au devenit una dintre marile familii ale burgheziei malagueze.
Au investit în industrie și infrastructură și au contribuit la modernizarea orașului. Dar, în același timp, concentrarea terenurilor, fabricilor și a activității economice în mâinile câtorva familii a creat și dependență economică pentru o mare parte a populației.
În cazul Nerja, de exemplu, economia locală era strâns legată de trestia de zahăr și de locurile de muncă oferite de fabrici. Pentru muncitori și agricultori, existența unei companii atât de puternice însemna și faptul că o mare parte din economia locală depindea de ea.
Este una dintre contradicțiile istoriei: aceiași oameni pot apărea în documente ca promotori ai industrializării și modernizării și, în același timp, ca proprietari care au concentrat în mâinile lor o parte considerabilă din pământ și economie.
Larios după epoca zahărului
Industria zahărului nu a rămas veșnic profitabilă.
Concurența zahărului din sfeclă, problemele recoltelor și schimbările economice au început să afecteze industria trestiei de zahăr. Fabrica San José din Nerja a fost închisă în 1968, iar ultima fabrică de zahăr a grupului a fost vândută în 1976.
Dar numele Larios nu a dispărut.
Activitatea familiei și a companiilor asociate s-a diversificat, iar moștenirea economică a continuat și în zona imobiliară.
Astăzi, grupul care își are originile în vechea Sociedad Azucarera Larios are activități inclusiv în dezvoltare imobiliară, patrimoniu urban și rural și agricultură.
Data viitoare când mergi pe Calle Larios...
Poate că merită să te gândești o secundă la numele de pe indicator.
Pentru că Larios nu este doar numele unei străzi frumoase din centrul Málaga.
Este numele unei familii care, în urmă cu aproape două secole, a intrat în comerț, apoi în industrie, a cumpărat terenuri, a construit fabrici, a investit în infrastructură și a ajuns să aibă o influență enormă asupra economiei unei întregi regiuni.
Iar dacă trăiești în Nerja sau prin Axarquía, povestea este și mai apropiată decât pare.
Sub orașele, drumurile și peisajele pe care le vedem astăzi se află o altă Andaluzie. Una în care, pentru mai bine de un secol, trestia de zahăr era una dintre marile afaceri ale zonei.
Iar pe atunci, în această poveste, numele Larios apărea foarte des.
