Kandovan, satul din Iran locuit de 700 de ani în stâncă

La poalele muntelui Sahand, în nord-vestul Iranului, satul Kandovan găzduiește de aproximativ 700 de ani locuințe săpate direct în conuri de rocă vulcanică. Publicația elvețiană Blick a documentat recent modul de viață al comunității, iar informația a fost preluată și de presa română de turism. Structurile locale, numite „karan", sunt încă folosite ca reședințe permanente de o parte dintre localnici.

Cum au apărut casele-conuri din tuf vulcanic

Formațiunile de la Kandovan s-au format din straturi de ignimbrit, un tip de cenușă vulcanică solidificată rezultată din erupțiile vechi ale muntelui Sahand. Eroziunea produsă de vânt și apă a modelat, de-a lungul secolelor, aceste depuneri în forme conice, unele ajungând la 30-40 de metri înălțime, potrivit datelor geologice citate de Wikipedia.

Locuitorii au săpat manual, în interiorul conurilor, spații de locuit pe care generațiile următoare le-au extins. Rezultatul este un ansamblu de locuințe multietajate, răcoroase vara și izolate termic iarna, datorită grosimii neobișnuite a pereților de rocă. Legenda locală spune că primii locuitori s-ar fi refugiat aici în urmă cu circa 700 de ani, în fața invaziei mongole, deși originea exactă a așezării rămâne disputată între istorici.

Un sat din ce în ce mai mic

Recensămintele oficiale iraniene arată o scădere continuă a populației: 601 persoane în 168 de gospodării în 2006, 586 de persoane în 183 de gospodării în 2011 și 450 de persoane în 151 de gospodării în 2016, conform Centrului de Statistică al Iranului și datelor publicate pe Wikipedia. Tendința reflectă un fenomen comun satelor tradiționale izolate, unde populația tânără migrează spre orașele mari din regiune, precum Tabriz, aflat la aproximativ 65 de kilometri distanță.

Diferența față de Capadocia

Arhitectura troglodită de la Kandovan este comparată frecvent cu cea din regiunea turcă a Capadociei, unde locuințele și bisericile au fost, la rândul lor, excavate în roci vulcanice moi. Diferența notabilă este că, în timp ce multe dintre locuințele din Capadocia au devenit pensiuni sau muzee, o parte din casele din Kandovan sunt încă folosite ca reședințe permanente, alături de spații reconvertite pentru cazare turistică sau comerț cu produse tradiționale, precum nuci și fructe uscate.

Ce pot vedea turiștii la Kandovan

Satul este inclus în circuitele turistice organizate din regiunea Azerbaidjanului de Est și este accesibil printr-un drum din apropierea orașului Osku. Zona oferă case-conuri vizibile din exterior, unele încă locuite, altele transformate în spații de vizitare, un hotel construit chiar în interiorul formațiunilor de rocă, cu camere sculptate în stâncă, ape termale minerale folosite tradițional pentru proprietățile lor curative și piețe locale unde sătenii vând fructe uscate, miere și nuci produse în zonă.

Pentru turiștii atrași de arhitectura rupestră, Kandovan reprezintă o variantă mai puțin cunoscută decât alte destinații ascunse care ies în față în circuitele turistice, accesibilă prin agențiile care organizează trasee tematice în Iran. Vizitarea satului se face de regulă în cadrul unor trasee mai ample prin nord-vestul țării, alături de orașul Tabriz, cunoscut pentru bazarul istoric aflat pe lista patrimoniului UNESCO.

Ce trebuie verificat înainte de o călătorie în zonă

Perioada recomandată pentru vizită este sezonul cald, când accesul pe drumurile de munte din zonă este facilitat de condiții meteo stabile. Operatorii turistici recomandă verificarea directă a stării vremii înainte de organizarea unei călătorii, dar și a contextului geopolitic regional, într-o perioadă în care tensiunile din interiorul Iranului au afectat periodic circulația turiștilor străini. Cei interesați de destinații izolate și mai puțin bătute de turismul de masă pot găsi repere similare și în alte colțuri ale lumii, precum insula El Hierro din Atlantic, unde natura, nu arhitectura, dictează ritmul vizitei.