Actualizat la 21 septembrie 2026 la 10:15: Le mulțumim colegilor Mugur și Alina Petrea, care ne-au ajutat cu informații și fotografii de pe teren pentru acest reportaj.
Cascada Gullfoss din Islanda, văzută de sus, cu apa spumegând pe mai multe trepte
Islanda ne-a prins în clești și nu vrem să evadăm. E locul unde gheața și focul trăiesc în armonie, apa din natură e cea mai sănătoasă pe care o poți bea, iar vremea e cea mai capricioasă personalitate de pe insulă. Am plecat pentru cinci nopți, șase zile pline, în care am profitat la maximum de cele 19 ore de lumină zilnică ale lunii mai: la 8 dimineața savuram cafeaua, iar la cazare ajungeam abia pe la 22:30.
Cum ajungi în Islanda din România
Nu există zbor direct București-Reykjavík. Ruta se face cu escală - de obicei la Amsterdam, Frankfurt sau Zürich, sau, ca în cazul nostru, la Milano - iar durata totală a călătoriei (dus) e de aproximativ 8-9 ore. Wizz Air, Ryanair și easyJet operează zboruri directe din alte orașe europene către Reykjavík, așa că o variantă des folosită de români e să zbori mai întâi spre un hub din Europa de Vest și de acolo spre Islanda. Un bilet dus-întors cu escală pornește, în funcție de sezon și de cât de din timp îl cumperi, de la câteva sute de lei pe segment de traseu și poate ajunge la 700 de euro sau mai mult pe operatorii tradiționali, în perioadele aglomerate. Noi am avut o escală de 7 ore în Milano - la prima vedere un ghinion, dar am folosit timpul să tragem un pui de somn pe scaunele aeroportului, așa că am aterizat în Islanda dis-de-dimineață, odihniți și cu o zi întreagă în față.
Ziua 1: Cercul de Aur
Am închiriat mașina direct de la aeroport și am pornit spre Parcul Național Þingvellir, prima oprire din Golden Circle. Să stai cu un picior pe placa tectonică eurasiatică și cu celălalt pe cea nord-americană e genul de experiență care te face să te simți, simultan, uriaș și infim de mic. Sperăm ca într-o viitoare vacanță să ne echipăm de scufundări în Silfra, printre aceleași plăci - e singurul loc din lume unde poți face snorkeling între continente.
Zona umedă a Parcului Național Þingvellir, cu pasarele de lemn peste apă și munți în fundal
De acolo am dat o fugă la craterul Kerið și ne-am oprit la Friðheimar, o seră de roșii aflată în mijlocul câmpiei, unde legumele se cultivă tot anul pe bază de energie geotermală. Am mâncat cea mai bună supă de roșii din viața mea - și îmi cer scuze pe această cale mamei: supa ta e foarte bună, dar aceasta a fost, doar un pic, mai bună.
Cu bateriile reîncărcate, am ajuns la zona geotermală Geysir, unde nu trebuie să aștepți mai mult de zece minute ca să vezi o explozie de apă clocotită, apoi la Gullfoss. A-i spune cascadă e o subestimare - e un monstru de apă și spumă, care vara varsă în medie 141 de metri cubi de apă pe secundă. Numele se traduce prin „Cascada aurie", de aici și numele circuitului: The Golden Circle.
Dacă timpul permite: zona Cercului de Aur mai are, la câțiva kilometri de traseul clasic, cascada Faxi, mai puțin aglomerată decât Gullfoss, și Secret Lagoon din Flúðir, cea mai veche piscină geotermală din Islanda, unde poți face o baie caldă fără prețurile de la Blue Lagoon.
Cât costă mașina și benzina. Restaurantele islandeze prioritizează o calitate ridicată, ceea ce vine cu prețuri mari și cu timpul necesar pentru o masă așezată, așa că am adoptat rapid strategia localnicilor: supermarketul Bonus, cu porcul roz din logo. O mașină mică sau medie se închiriază, în funcție de sezon, undeva între 40 și 90 de dolari pe zi, cu prețuri semnificativ mai mari vara (iulie-august) și mai mici iarna. De la 1 ianuarie 2026, Islanda a eliminat o parte din taxa inclusă anterior în prețul carburantului și a introdus în schimb un impozit calculat pe kilometrii parcurși, plătit separat, la predarea mașinii - merită verificat la închiriere cum e taxat acest cost la firma aleasă. La pompă, prețul benzinei se situează în jur de 1,6-1,8 dolari pe litru, iar al motorinei ceva mai sus, în jur de 1,8-2 dolari pe litru; pentru un rezervor de 50 de litri, un plin costă aproximativ 80-100 de dolari.
Ziua 2: Seljalandsfoss și coasta sudică
A doua zi a fost absolut memorabilă. Prima oprire a fost la faimoasa Seljalandsfoss, o cascadă de 60 de metri în spatele căreia poți merge - puține cascade din lume îți oferă asta. Dacă mergeți acolo, nu uitați haine și încălțăminte impermeabile, plus o pelerină bună: nu se poate vizita fără să te uzi.
Fiindcă tot veni vorba, câteva rânduri despre bagaj: aveți nevoie de mai multe straturi, iar ultimul, obligatoriu, impermeabil. Fie vară, fie iarnă, fie orice între. Noi am avut parte, în cinci zile din luna mai, de soare, nori, vânt puternic, ploaie de toate intensitățile și ninsoare. Bocanci impermeabili, ideal cu o pereche de schimb - nu neapărat din cauza cascadelor, cât pentru că ploaia vă va prinde oricum.
Lângă Seljalandsfoss e și Gljúfrabúi, o cascadă mai mică, ascunsă într-o semi-peșteră, la care ajungi mergând printr-un râu.
Silueta unui om cu brațele desfăcute în fața cascadei Gljúfrabúi din Islanda
Veți observa că parcările din Islanda sunt amenajate și curate, de cele mai multe ori fără nimic construit lângă ele - nicio tonetă cu suveniruri, cafea sau gustări, cel mult o cabină cu informații și o toaletă. Parcările sunt gratuite sau cu plată online, bazată pe onestitatea turistului; recomandarea noastră e să plătiți tot ce e de plătit, bani care merg fie la întreținerea zonei, fie la proprietarul terenului. Nu există coșuri de gunoi, așa că duceți-vă gunoiul până la cazare.
Am continuat spre cascada Skógafoss, deasupra căreia a zburat pentru prima dată pe dragon personajul Jon Snow, și spre Kvernufoss, la care se ajunge după o drumeție scurtă. După ce am vizitat farul de la Dyrhólaey, cel mai sudic punct al Islandei, și plaja Kirkjufjara, ne-am cazat în zona Vík - zonă folosită ca decor pentru Star Wars, Prometheus, Game of Thrones sau Justice League. Plaja din Vík e acoperită de pietricele vulcanice, negre; când e soare, se încălzesc și e plăcut să stai pe ele.
Stâncile și arcadele naturale de la Dyrhólaey, cel mai sudic punct al Islandei, cu oceanul în fundal
Dacă timpul permite: la doar câțiva kilometri de Vík e Reynisfjara, altă plajă neagră, cu coloane de bazalt și stâncile Reynisdrangar ridicate din ocean - foarte cunoscută, dar și periculoasă din cauza valurilor puternice, așa că se recomandă multă prudență. Din zonă pornesc și tururi ghidate spre ghețarul Sólheimajökull, pentru drumeție pe gheață, sau spre peștera de gheață Katla, accesibilă tot anul cu vehicule speciale.
Cazare în zona Vík. Vík este cea mai mare așezare de pe o rază de 70 de kilometri și, de aceea, una dintre cele mai populare opriri de noapte de pe traseul circular. Aproape fiecare a doua casă din sat funcționează ca hotel sau pensiune; prețurile pornesc de la aproximativ 90-110 euro pe noapte la pensiunile cu baie comună (Guesthouse Galleri Vík, Puffin Hostel Vík) și urcă spre 250-300 de euro la hotelurile de pe malul mării, cu vârf de preț vara.
Ziua 3: Peștera Yoda și canionul Fjaðrárgljúfur
Vedere dintr-o peșteră naturală din Islanda, cu deschideri în formă de arc spre plajă și ocean
Am ajuns la cazare abia la 23:00, când soarele parcă începuse să coboare puțin. După peștera Yoda, următoarea oprire a fost canionul Fjaðrárgljúfur - de la parcare se merge 15-20 de minute până la punctul de belvedere, spre o priveliște spectaculoasă.
Mâini formând o inimă, cu canionul Fjaðrárgljúfur din Islanda în cadru
Am mai făcut opriri scurte la Stjórnarfoss și Hamrafoss și am mâncat prânzul la pachet la Diamond Beach, lângă ghețarul Vatnajökull. Plaja își ia numele de la bucățile de ghețar aduse la mal de ocean. Nuanțele de bleu-turcoaz ale gheții dansează pe apă, iar printre ele am văzut câteva foci somnoroase.
Cazare în Höfn și zona sud-estică. Höfn e o localitate mică de pescari, cu vedere spre ghețarul Vatnajökull, cel mai mare din Europa, și e punctul obligatoriu de înnoptare pentru cine merge dinspre Jökulsárlón spre fiordurile de est. Cazarea din Höfn a fost plăcută - accesul s-a făcut cu un cod de intrare, fără recepție cu program fix, un sistem des întâlnit la cazările mici din Islanda. Prețurile în zonă pornesc de la aproximativ 100-150 de euro pe noapte la pensiuni de tip guesthouse (precum Hafnarnes sau Hofn Inn) și pot depăși 250 de euro la hoteluri cu vedere la ghețar, precum Fosshotel Vatnajökull sau Hótel Jökull.
Ziua 4: Vestrahorn și canionul Stuðlagil
Ziua patru a venit cu cei mai mulți kilometri parcurși. Prima oprire a fost la Vestrahorn și Stokksnes - plajă superbă, priveliște spre munte care îți taie respirația, drum înapoi spre șoseaua de centură chiar la baza muntelui.
De aici a început drumul pe coasta de est. Am căutat două băi termale gratuite, în mijlocul naturii; niciuna nu funcționa - una din cauza unor lucrări la drumul de acces, cealaltă nefiind încă amenajată de proprietarul terenului. Am ajuns apoi la cascada Fólaldafoss, cu multă zăpadă în jur, dar cu drumul deszăpezit de un buldozer trecut înaintea noastră. Am luat prânzul la înălțime și am ales să continuăm prin munți, ocolind coasta de nord-est - un traseu care ne-a redus distanța rămasă din 250 la 100 de kilometri.
Am vizitat orășelul Egilsstaðir și am ajuns la parcarea de unde am continuat pe jos spre malul estic al canionului Stuðlagil, trecând pe lângă cascada Stuðlafoss.
Vestrahorn și Stokksnes, pe coasta de est a IslandeiCascada Stuðlafoss, pe drumul spre canionul StuðlagilMugur și Alina Petrea la marginea canionului Stuðlagil, cu coloane de bazalt și un râu turcoaz în spate
Canionul a fost un vis împlinit - el și cascada Seljalandsfoss erau principalele obiective de neratat pentru noi. Am plecat abia la ora 21:00, fiindcă mai aveam de mers înapoi la mașină și nu găsisem încă o cazare - am găsit una la 140 de kilometri distanță.
Dacă timpul permite: fiordurile de est sunt cea mai izolată și mai puțin vizitată zonă a Islandei, dar merită un ocol. La Djúpivogur poți vedea instalația de artă „Ouăle Golfului Vesel" de pe malul apei și muzeul de minerale al lui Auðunn, iar puțin mai spre sud, în Stöðvarfjörður, se află Colecția de pietre a lui Petra - casa unei localnice care a strâns o viață întreagă roci și minerale din estul Islandei, azi transformată în muzeu. Cine are timp de un ocol mai lung poate ajunge și la Seyðisfjörður, un orășel colorat, cunoscut pentru bisericuța albastră și cascada Gufufoss din apropiere.
Cazare pe coasta de est. Zona e cea mai rară din Islanda ca număr de cazări, așa că rezervarea din timp contează cel mai mult aici. Localitățile Egilsstaðir, Breiðdalsvík sau Höfn sunt punctele obișnuite de înnoptare; prețurile pentru o pensiune tip guesthouse pornesc de la aproximativ 100 de euro pe noapte, iar hotelurile mai mari (Fosshotel Eastfjords, Hótel Bláfell) urcă spre 150-250 de euro.
Ziua 5: Zona geotermală Hverir și drumul spre Reykjavík
Ziua cinci a început cu zona geotermală Hverir, unde am mai inhalat sulf; ninsoarea care începuse nu ne-a lăsat să zăbovim prea mult.
Aburi ridicându-se din zona geotermală Hverir din Islanda, cu turiști în plan îndepărtat
De acolo am făcut cu mâna Lagunei Mývatn și ne-am oprit la grota Grjótagjá, altă locație de filmare din Game of Thrones. Cu 500 de kilometri până la Reykjavík, nu am mai făcut ocolul până în Húsavík, dar am trecut prin Akureyri, unde semafoarele cu lumini în formă de inimă ne-au oprit pentru o plimbare prin centru. Am urcat la Grábrók, am oprit la micul canion Gljúfurá și am trecut prin tunelul Hvalfjörður, subacvatic pe aproape patru kilometri, care traversează „Fiordul Balenelor". A fost cea mai friguroasă zi: am început cu ninsoare în nord și am ajuns pe brumă la cazare, în capitală.
Dacă timpul permite: zona lacului Mývatn concentrează, pe o suprafață mică, formațiunile de lavă de la Dimmuborgir, cascada Goðafoss - „cascada zeilor", una dintre cele mai fotogenice din Islanda -, plus băile termale Mývatn Nature Baths, o alternativă mai puțin aglomerată la Blue Lagoon. La circa o oră de Mývatn se află Húsavík, considerat cel mai bun loc din Islanda pentru observarea balenelor, mai ales vara.
Cazare în zona Mývatn și Akureyri. Cazarea în jurul lacului Mývatn e oferită atât de hoteluri turistice mai mari și mai scumpe, cât și de pensiuni cu prețuri de la aproximativ 90-100 de euro pe noapte. Akureyri, al doilea oraș ca mărime din Islanda, are hoteluri de la aproximativ 80 de euro pe noapte în sus și e o oprire practică pentru cine leagă nordul cu vestul.
Ziua 6: Reykjavík
În a șasea și ultima zi am avut soare - frig, dar soare - și am putut să ne plimbăm liniștiți prin Reykjavík. Am mâncat supă proaspătă de homar, celebrul hot-dog de la Bæjarins Beztu Pylsur și niște fish & chips care s-au topit în gură. Capitala e plină de viață, culoare și oameni frumoși.
Cuplu la selfie în fața bisericii Hallgrímskirkja din Reykjavík, IslandaMugur și Alina Petrea pe strada vopsită în culorile curcubeului din Reykjavík, cu biserica Hallgrímskirkja la capăt
Cazare în Reykjavík. Capitala e cea mai ieftină zonă de cazare din toată insula, comparativ cu prețurile pe cap de locuitor din restul țării: un hotel de 3 stele pornește de la aproximativ 60-95 de euro pe noapte, iar unul de 4 stele de la aproximativ 100 de euro, cu variații mari în funcție de zi și sezon.
Informații practice: cât costă o vacanță în Islanda
Zbor. Fără curse directe din București; escală de obicei la Amsterdam, Frankfurt, Zürich sau Milano, cu durata totală a călătoriei în jur de 8-9 ore. Prețurile variază enorm cu sezonul și cu cât de din timp rezervi.
Mașină și combustibil. O mașină mică sau medie costă, în medie, între 40 și 90 de dolari pe zi, cu vârf de preț vara. De la 1 ianuarie 2026, o parte din costul drumurilor s-a mutat de pe prețul carburantului pe un impozit calculat la kilometru, achitat separat la predarea mașinii. Benzina costă, în medie, 1,6-1,8 dolari pe litru, motorina puțin mai mult; un plin de 50 de litri ajunge la 80-100 de dolari.
Cazare, regiune cu regiune. Prețurile scad pe măsură ce te depărtezi de Reykjavík ca număr de opțiuni, dar cresc ca preț mediu în zonele izolate, unde cererea depășește oferta: Reykjavík (de la 60 de euro/noapte), Cercul de Aur (de la 70-75 de euro), Vík (de la 90-110 euro), Höfn și sud-est (de la 100-150 euro), fiordurile de est (de la 100 de euro, cazări puține - rezervare din timp obligatorie), zona Mývatn/Akureyri (de la 80-100 de euro). Cazările de tip guesthouse, cu baie comună, sunt varianta cea mai economică aproape peste tot.
Dacă nu ai mașină. Transportul public în afara Reykjavíkului este limitat, iar cea mai mare parte a obiectivelor din acest articol nu se pot vizita cu autobuzul de linie. Alternativa e să mergi cu tururi organizate de o zi din Reykjavík - pentru Golden Circle, coasta sudică sau laguna Jökulsárlón există firme precum Reykjavik Excursions sau Gray Line, cu prețuri de la aproximativ 16-100 de euro per persoană, în funcție de traseu și durată. Există și autobuze speciale pentru turiști (Flybus, pentru transferul aeroport-Reykjavík) și circuite de mai multe zile, cu cazare inclusă, organizate de agenții locale.
Perioada recomandată. Noi am fost în mai și am prins soare, ploaie, vânt puternic și ninsoare - toate în aceleași cinci zile. Vara (iunie-august) oferă cele mai multe ore de lumină și drumuri complet accesibile, dar și cele mai mari prețuri la mașini și cazare. Iarna e cea mai ieftină perioadă, dar unele drumuri secundare se închid, iar ninsoarea poate schimba planurile de la o zi la alta. Lunile de tranziție, mai și septembrie, sunt un compromis rezonabil între cost, lumină și vreme.
Reguli de drum. Limita maximă de viteză în toată țara este 90 km/h. Poliția nu e omniprezentă, dar camerele de supraveghere sunt numeroase, iar amenzile mari.
Concluzie
Islanda a fost exact genul de vacanță după care te întorci acasă și încă ai impresia că ai visat. Am condus mii de kilometri, am prins toate anotimpurile în câteva zile, am înghețat, ne-am udat, am obosit și am râs mult. Și, mai ales, am rămas cu senzația că am văzut doar o mică parte din ce are Islanda de oferit. Cu siguranță ne vom întoarce.
La realizarea acestui material au contribuit colegii noștri Mugur și Alina Petrea, care au participat la documentarea de teren și au realizat fotografiile publicate. Contribuția lor se înscrie într-o colaborare editorială mai amplă pentru seria de reportaje de călătorie SEMNAL.
