Insulele grecești din sudul Mării Egee și din Marea Ionică se numără printre regiunile cu cea mai ridicată presiune turistică din Uniunea Europeană în 2024, potrivit datelor Eurostat citate de Euronews și preluate de G4Media.ro. Raportul dintre numărul de nopți petrecute de turiști și populația locală plasează aceste regiuni în topul clasamentului european.
Statistica europeană măsoară intensitatea turismului nu prin numărul brut de vizitatori, ci prin cât de mult cântărește fluxul turistic în raport cu populația care locuiește permanent în zonă. Din acest calcul rezultă un tablou diferit de cel oferit de clasamentele bazate pe destinațiile cele mai vizitate, unde orașe mari precum Paris sau Roma domină de regulă statisticile.
Insulele mici, cele mai afectate de aglomerație
Regiunile insulare din Grecia au o populație rezidentă redusă, ceea ce amplifică raportul dintre turiști și localnici chiar și atunci când numărul absolut de vizitatori nu este printre cele mai mari din Europa. Sudul Mării Egee, care cuprinde insule precum Rodos, Santorini sau Mykonos, și Insulele Ionice, din care fac parte Corfu sau Zakynthos, resimt astfel un impact important al sezonului turistic asupra infrastructurii locale.
Fenomenul nu este nou pentru aceste zone: presiunea turistică s-a concentrat de-a lungul timpului tot mai mult în regiunile mediteraneene mici, unde numărul de paturi și de servicii disponibile pentru rezidenți rămâne relativ constant, în timp ce fluxul de vizitatori variază de la un an la altul. Localnicii resimt efectele direct în viața de zi cu zi, de la aglomerația din magazine până la presiunea asupra prețurilor din lunile de vară.
Ce arată metodologia Eurostat
Indicatorul folosit de Eurostat compară, potrivit datelor citate de Euronews, numărul de nopți de cazare turistică înregistrate într-o regiune cu numărul de locuitori ai acesteia. Cu cât raportul este mai mare, cu atât presiunea asupra resurselor locale - apă, transport, servicii publice - este considerată mai ridicată.
Metoda oferă o imagine diferită de cea a topurilor bazate strict pe numărul de sosiri, unde metropolele europene ocupă de regulă primele poziții datorită populației mari care diluează impactul turismului per capita. În schimb, regiunile insulare sau litorale cu populație redusă și sezon turistic concentrat pe câteva luni tind să înregistreze valori ridicate ale acestui indicator.