Când NASA a trimis în aprilie 2026 patru astronauți în jurul Lunii, misiunea purta numele unei zeițe, Artemis, iar capsula lor pe cel al unui vânător din aceleași legende, Orion. Alegerea nu a fost întâmplătoare. Încă din primii ani ai zborurilor cu echipaj uman, agenția spațială americană a împrumutat din mitologia greco-romană numele celor mai ambițioase programe ale sale.
Numele nu vin dintr-un regulament, ci de la oameni. Fiecare are în spate pe cineva care l-a propus, un moment anume și, de cele mai multe ori, o poveste care se potrivea cu misiunea.
Un inginer, o carte de mitologie și o seară din 1960
Primul nume mitologic din istoria zborurilor americane cu echipaj a fost Mercury. L-a propus Abe Silverstein, inginer venit din NACA, instituția din care s-a născut NASA, și primul director al programelor de zbor spațial ale agenției. Mercur era, la romani, mesagerul zeilor, echivalentul lui Hermes, cel cu sandale și coif înaripate. Pentru un program care urma să ducă primii americani în spațiu, simbolul părea potrivit.
Al doilea nume a venit tot de la Silverstein, într-o seară de la începutul lui 1960. Răsfoia acasă o carte de mitologie și s-a oprit la o ilustrație cu Apollo, zeul Soarelui, mânându-și carul pe cer. Mai târziu avea să explice că imaginea zeului care traversează Soarele în carul său „reda cel mai bine amploarea programului propus”. Tot el spunea că a ales numele navei așa cum și-ar fi botezat un copil.
Alegerea ascunde o ironie pe care pasionații o remarcă des. Programul care i-a dus pe oameni pe Lună purta numele unui zeu al Soarelui, nu al Lunii. Unii istorici ai zborurilor spațiale văd totuși o logică. Apollo avea un car care îl purta prin văzduh, iar NASA încerca exact asta, să construiască un vehicul care să ducă oameni pe alte lumi.
Gemenii dintre Mercury și Apollo
Între cele două programe, NASA avea nevoie de o etapă intermediară, în care astronauții să exerseze manevrele cerute de drumul spre Lună. Noua capsulă transporta doi astronauți, iar Alex Nagy, de la sediul central al agenției, a propus numele Gemini, „gemenii” în latină.
Trimiterea era la constelația cu stelele Castor și Pollux, frații din mitologia greacă pe care Zeus i-a reunit pe cer după moartea unuia dintre ei. Numele a fost aprobat în decembrie 1961 și anunțat oficial pe 3 ianuarie 1962. Pentru Nagy, cele două stele simbolizau echipajul de doi oameni, întâlnirile pe orbită pe care misiunile urmau să le exerseze și legătura cu programul Mercury.
Artemis, sora geamănă care a așteptat o jumătate de secol
După Apollo 17, din decembrie 1972, niciun om nu a mai coborât pe Lună. Când Statele Unite au decis să se întoarcă, primul zbor de test al noului program purta denumirea tehnică Exploration Mission-1. Administratorului NASA de atunci, Jim Bridenstine, nu i-a plăcut. Voia un nume care să trezească mândrie, așa cum o făcuseră Mercury, Gemini și Apollo. Avea și un exemplu din altă parte, programul lunar chinezesc Chang’e, botezat după zeița Lunii din folclorul Chinei.
