Pe 24 octombrie 1946, o rachetă V-2 lansată de la White Sands, în statul american New Mexico, a adus prima fotografie din spațiu, cadre cu Pământul văzut de la peste 100 de kilometri altitudine. Se împlinesc astăzi 80 de ani de la zborul care a deschis drumul imaginilor cu planeta văzută de sus.
O rachetă germană, folosită de americani
V-2 era arma germană cu care Londra fusese bombardată în 1944. După război, armata americană a adus în SUA zeci de astfel de rachete, transportate în aproximativ 300 de vagoane de tren. Le-a folosit pentru a-și perfecționa propriile modele, iar oamenilor de știință li s-a permis să monteze experimente în compartimentul de încărcătură.
Racheta cu numărul 13 a plecat din deșertul din New Mexico pe 24 octombrie 1946. Motorul a funcționat aproape un minut, iar racheta a continuat apoi să urce, până la aproximativ 105 kilometri. Aceasta e peste granița de 100 de kilometri considerată astăzi începutul spațiului.
Cu două săptămâni înainte, pe 10 octombrie, o altă rachetă, cu numărul 12, purtase o cameră a Laboratorului de Cercetări Navale. Imaginile ei au ieșit însă neclare și aproape inutile pentru studiul Pământului.
Camera dintre rezervoare
La bordul rachetei 13 se afla o cameră de filmat DeVry de 35 mm, un model comercial, închis într-o cutie de oțel și montat în mijlocul rachetei, între rezervoare. Inginerul Clyde Holliday, de la Laboratorul de Fizică Aplicată al Universității Johns Hopkins, a adaptat-o, iar la automatizare au fost folosite piese de la un sistem de ochire dintr-un bombardier B-29. Filmul era ferit într-un tambur blindat.
Până atunci, cea mai mare altitudine de la care fusese fotografiat Pământul era de aproximativ 22 de kilometri, atinsă în 1935 de un balon stratosferic american. Imaginile din 1946 au venit de aproape cinci ori mai sus.
