Societate

Sfântul Luca, 18 octombrie: cine își sărbătorește onomastica

Pe 18 octombrie, ortodocșii îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca. Cine poartă numele, cine a fost sfântul și ce tradiții se păstrează.

de Dana Mateescu · · Asistat de AI ·

Pictură din secolul al XVI-lea cu Sfântul Luca Evanghelistul, care ține icoana Maicii Domnului cu Pruncul, atribuită lui Ambrosius Benson și atelierului său
Pictură din secolul al XVI-lea cu Sfântul Luca Evanghelistul, care ține icoana Maicii Domnului cu Pruncul, atribuită lui Ambrosius Benson și atelierului său

Pe 18 octombrie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, autorul celei de-a treia Evanghelii și al Faptelor Sfinților Apostoli. Ziua este marcată cu cruce neagră în calendarul ortodox, ceea ce înseamnă că este o zi de pomenire a sfântului, fără rangul liturgic al marilor sărbători însemnate cu cruce roșie, potrivit Digi24. Își serbează onomastica persoanele care poartă numele Luca și derivatele sale.

Cine a fost Sfântul Luca

Tradiția creștină îl prezintă pe Luca drept medic originar din Antiohia Siriei și însoțitor al Apostolului Pavel în unele dintre călătoriile sale misionare. Biserica îl numără printre cei șaptezeci de apostoli, iar în tradiția ortodoxă este pomenit și ca martor al întâlnirii dintre Iisus înviat și doi ucenici pe drumul spre Emaus, relatare care apare în Evanghelia sa.

Evanghelia după Luca urmărește viața și învățăturile lui Iisus, de la relatările despre naștere până la Patimi, Înviere și Înălțare. Milostenia, iertarea și grija față de cei aflați în suferință ocupă un loc important în text, care conține și pildele fiului risipitor și a samarineanului milostiv. Faptele Sfinților Apostoli continuă relatarea cu începuturile bisericii, cu accent pe misiunea Sfântului Petru și pe călătoriile Sfântului Pavel.

Tradiția bisericească îl asociază pe Luca și cu începuturile picturii de icoane, atribuindu-i reprezentări ale Maicii Domnului. Atribuirea ține de tradiția religioasă și stă la baza cinstirii lui ca ocrotitor al iconarilor, potrivit Digi24. Alte publicații îl numesc și ocrotitorul medicilor și al artiștilor.

Semnificația sărbătorii

Prăznuirea din 18 octombrie amintește contribuția lui Luca la transmiterea învățăturilor lui Iisus Hristos. Este un prilej de rugăciune și de reflecție asupra milosteniei, a iertării și a iubirii față de aproapele, teme prezente în Evanghelia care îi poartă numele. Cinstirea lui ca medic și evanghelist leagă grija pentru cei bolnavi de slujirea spirituală.

Specificul zilei este participarea la slujbele religioase și rugăciunile către sfânt. Despre alte sărbători cu nume populare a scris și Semnal, în materialul Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Dumitru. Lista celor mai populare prenume care își serbează onomastica pe 26 octombrie.

Cine își sărbătorește onomastica pe 18 octombrie

Își pot sărbători onomastica persoanele care poartă numele Luca și derivatele sale, în funcție de tradiția familiei și de calendarul religios urmat. Prenumele este întâlnit atât în România, cât și în numeroase țări europene, fiind apreciat pentru sonoritatea simplă și pentru legătura cu tradiția creștină.

Numele este asociat cu forma greacă „Loukas”, preluată în latină ca „Lucas”. O explicație etimologică des întâlnită îl pune în legătură cu sensul „originar din Lucania”, o regiune istorică din sudul Italiei, potrivit Digi24. Pentru cei care poartă acest nume, ziua este un prilej de felicitări și urări, iar un alt material al Semnalului despre o sărbătoare asemănătoare este Sfântul Ioan Botezătorul: ziua celor care poartă acest nume.

Lucinul sau Ziua Lupului, în tradiția populară

În tradiția populară românească, ziua de 18 octombrie este asociată și cu Lucinul sau Ziua Lupului, o sărbătoare din vechiul calendar al satului, legată de protejarea gospodăriilor și a animalelor. În comunitățile pastorale, oamenii respectau anumite interdicții privind treburile casnice, în credința că astfel își feresc turmele de atacurile lupilor.

Potrivit unor credințe populare, în această zi nu se scoteau cenușa și gunoiul de sub vatră, deoarece gestul ar fi putut atrage primejdii asupra animalelor. În alte relatări, ziua era însoțită de interdicții privind prelucrarea lânii și a pieilor, folosirea acului sau a foarfecelor și pieptănatul, pentru ca lupii să nu se încurce și să se piardă prin păduri. Tradiția mai spune că singurul lucru îngăduit era spălatul rufelor cu apă clocotită, pentru a „opări” gura lupului.

Aceste practici variază de la o regiune la alta și aparțin folclorului, nu rânduielilor Bisericii Ortodoxe, precizează Digi24. Informațiile din acest articol au fost verificate în Digi24, Antena 3, Alba24 și ProTV.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.