Procesul mamei românce acuzate de răpirea propriului fiu, dus din Italia în România fără acordul tatălui, a fost amânat pentru a treia oară și este acum programat pentru 3 decembrie 2026. Cazul, în care tatăl, căpitan al armatei americane, a organizat personal recuperarea copilului printr-o operațiune care l-a costat peste 37.000 de euro, continuă să genereze dezvoltări atât în instanțele din Italia, cât și în România.
Cheltuieli de peste 37.000 de euro pentru recuperarea copilului
Potrivit documentelor din dosar, Nicholas DauSchmidt, avocat, căpitan al armatei americane și rezervist la cazarma Ederle din Vicenza, a cheltuit 37.204,31 euro pentru operațiunea de recuperare a fiului său, pe care a numit-o „Gardaland”, după parcul de distracții preferat al copilului. Suma include costuri de transport, închirierea unei mașini, zboruri și activități de investigație, și a fost inclusă în solicitarea sa de despăgubiri din dosarul penal.
Bărbatul susține că fiul său a fost dus în România, la București, în vara anului 2024, de fosta soție, fără acordul lui de a părăsi Italia cu copilul. Deși spune că a sesizat autoritățile imediat, a considerat că procedurile oficiale se desfășurau prea lent și a decis să organizeze personal recuperarea, în august 2024.
Cerere de ordin de protecție, respinsă de instanța din București
După operațiunea din 2024, fosta soție a lui DauSchmidt a cerut Tribunalului București emiterea unui ordin de protecție împotriva acestuia. Instanța a respins solicitarea, apreciind că nu a fost identificat un pericol concret pentru femeie sau pentru copil.
Tribunalul a analizat totodată situația minorului în raport cu o hotărâre a instanței din Vicenza, prin care tatăl primise responsabilitate părintească exclusivă. Femeia a fost obligată, de asemenea, să achite aproape 5.000 de euro drept cheltuieli de judecată, iar în prezent are dreptul la două vizite supravegheate pe săptămână.
Un proces amânat repetat
La mai bine de doi ani de la plecarea copilului în România, procesul fostei soții nu a început încă în Italia. Parchetul din Vicenza o acuză de răpire de copii și de eludarea unor hotărâri judecătorești care îi interziceau să părăsească țara cu minorul.
Prima audiere preliminară, programată inițial pentru 8 iulie, a fost amânată, la fel ca o nouă ședință stabilită pentru 24 septembrie, din cauza absenței avocaților. Avocata lui DauSchmidt a explicat că schimbarea judecătorului și alte probleme procedurale au contribuit la aceste întârzieri repetate.
Acuzații privind vizitele supravegheate
DauSchmidt susține că, în două situații, copilul a fost urcat în mașină și transportat fără acordul lui, cu încălcarea regulilor stabilite pentru vizitele mamei. El spune că a aflat despre incidente abia ulterior și că a contestat, prin avocatul său, modul în care au acționat serviciile sociale implicate în caz. Avocata fostei soții nu a dorit să comenteze aceste acuzații, precizând că subiectul se află sub judecată.
O rețea privată pentru alți părinți aflați în situații similare
În urma experienței trăite, Nicholas DauSchmidt spune că a decis să îi ajute și pe alți părinți confruntați cu situații în care copiii sunt duși peste graniță fără acordul lor. El lucrează în prezent la formarea unei rețele private care să reunească veterani militari, anchetatori privați și alți specialiști în astfel de operațiuni.
Potrivit lui DauSchmidt, a primit deja solicitări de ajutor din partea mai multor părinți aflați în situații similare și a fost implicat în câteva cazuri finalizate cu succes de la operațiunea din România.
Context: un fenomen tot mai vizibil
Cazurile de răpire părintească internațională, în care unul dintre părinți duce copilul într-o altă țară fără acordul celuilalt, rămân o problemă juridică delicată la nivel european, complicată de diferențele dintre sistemele de drept ale statelor implicate și de durata procedurilor judiciare transfrontaliere. Instanțele din România au emis, potrivit relatărilor de presă, câteva decizii notabile în materie de protecție a minorilor în conflicte familiale, precumprima decizie a unei instanțe românești privind un ordin de protecție pentru alienare parentală, ceea ce arată o atenție tot mai mare acordată acestui tip de conflicte în sistemul judiciar național.
Cazul rămâne, potrivit informațiilor disponibile, unul dintre puținele episoade de acest tip în care un părinte a recunoscut public organizarea unei operațiuni private de recuperare a propriului copil dintr-un alt stat, alegând să facă publică întreaga poveste, inclusiv costurile financiare implicate.
