Psihologii avertizează că formula „poți face orice dacă îți dorești suficient de mult”, rostită din dorința de a-i încuraja pe copii, poate pune presiune în loc de încredere. Sfatul a apărut într-un material publicat de CNBC la sfârșitul lui august 2026 și a fost preluat la 26 septembrie de Știrile ProTV. Autoarea lui, psihologul Juli Fraga, spune că o întâlnește frecvent în cabinet, la părinți care nici nu își dau seama că transmit un mesaj fals.
Unde greșește încurajarea „poți face orice”
Miezul problemei este ideea că rezultatul depinde doar de voință. Efortul contează, dar la fel de importante sunt aptitudinile, timpul, felul în care învață copilul, sprijinul primit și oportunitățile pe care le are. Uneori intervin și factori care nu țin de el.
Dacă accentul cade mereu pe rezultat, copilul riscă să lucreze doar pentru note, premii sau laude. Când reușita nu vine, poate trage concluzia că nu s-a străduit destul sau că el este problema. Or, se poate munci mult și totuși să nu obții exact ce ți-ai propus.
O observație similară a fost făcută și în 2023, într-un alt material CNBC. Psihoterapeuta Joanna North spunea atunci că mesajul este prea general și că părinții ar trebui să coboare la exemple concrete, pentru că oamenii au și limite, cu care trebuie să învețe să lucreze.
Ce spune, de fapt, „growth mindset”
Specialiștii invocă adesea cercetările psihologului Carol Dweck despre „growth mindset”, dar atrag atenția asupra unei neînțelegeri frecvente. Teoria nu promite că un copil poate deveni orice dacă muncește suficient. Ea susține că multe abilități se pot dezvolta prin exercițiu, răbdare, strategii mai bune și ajutor, atunci când este nevoie.
De aceea, „mai încearcă” nu ajunge. Dacă o metodă nu funcționează, copilul poate schimba strategia, poate cere sprijin sau poate accepta că unele lucruri cer mai mult timp.
Șase fraze pe care părinții le pot folosi
Recomandările nu cer renunțarea la încurajare, ci o formulare mai realistă. Iată șase mesaje sugerate de specialiști:
- „Încearcă lucruri noi, chiar dacă îți este teamă.” Copilul nu trebuie să aștepte să dispară frica pentru a face primul pas.
- „Uneori este nevoie de timp pentru ca munca ta să dea rezultate.” Progresul nu apare mereu imediat, iar întârzierea nu înseamnă eșec.
- „Am văzut cât ai muncit.” Atenția se mută de la notă sau premiu la efortul depus.
- „Dezamăgirea este o ocazie de a învăța.” Poate fi urmată de întrebări simple: ce ai face diferit data viitoare, ce ai învățat din ce s-a întâmplat.
- „Dacă îți propui ceva, poți continua să încerci.” Părintele nu promite rezultatul, dar arată că perseverența depinde de copil.
- „Nu trebuie să fii bun la toate și este în regulă.” Fiecare om se descurcă mai bine la unele lucruri și are nevoie de mai mult ajutor la altele.
Cum arată încrederea construită în timp
Încrederea în sine nu se clădește doar prin a-i spune copilului că este deștept sau capabil. Ea apare mai ales când el vede singur că poate face ceva. Sarcinile potrivite vârstei, precum un puzzle, îmbrăcatul sau strânsul jucăriilor, îi dau ocazia asta. Dacă adultul rezolvă fiecare problemă în locul lui, copilul pierde senzația că a reușit singur.
Contează și felul în care este lăudat. În loc de „ești foarte deștept”, psihologii sugerează formulări precum „ai continuat chiar dacă ți-a fost greu” sau „ai încercat altă variantă când prima nu a mers”. Astfel copilul află ce a făcut bine și că progresul vine din răbdare și din căutarea de soluții.
Cum se vorbește despre dezamăgire
La o nereușită, primul impuls al părintelui este de obicei să liniștească imediat, cu replici ca „data viitoare sigur câștigi”. Specialiștii recomandă să recunoască mai întâi emoția: „Știu că ești dezamăgit, pentru că ai muncit mult”. Abia după ce copilul se liniștește urmează discuția despre ce a mers bine, ce a fost greu și ce ar putea încerca altfel.
Părinții pot povesti și despre propriile eșecuri, un examen sau un proiect ratat, împreună cu ceea ce au schimbat după aceea. Copilul vede astfel că un rezultat slab nu este o rușine și nu dovedește că nu este suficient de bun. Felul în care adulții își asumă greșelile contează, iar Semnal a scris despre asta în articolul Ce învață copiii când ne văd cerându-ne scuze. Despre rezistența psihică a copiilor, vezi și analiza Generația cu cheia de gât. De ce a ieșit mai rezistentă.
Mesajul de fond rămâne același: încurajarea reală nu promite că nu există limite. Ea îl ajută pe copil să aibă încredere în el și când greșește, când cere ajutor și când înțelege că un anumit lucru nu i se potrivește.
Sursă: Știrile ProTV (26 septembrie 2026), care citează materialul CNBC semnat de psihologul Juli Fraga; CNBC, 2023. Fotografie: Kampus Production / Pexels.
