Un radar american de tip AN/TPY-2, parte a sistemului antirachetă THAAD, a fost distrus în primele zile ale războiului dintre Iran și coaliția SUA-Israel, la baza Muwaffaq Salti din Iordania. Incidentul, confirmat prin imagini din satelit analizate de CNN și de oficiali americani, a scos la iveală o vulnerabilitate majoră a arhitecturii de apărare antirachetă a Statelor Unite și a determinat Pentagonul să caute acum soluții mobile de înlocuire.
Un radar de aproape 500 de milioane de dolari, scos din luptă
Radarul AN/TPY-2, produs de Raytheon, este echipamentul central al unei baterii THAAD: detectează, urmărește și distinge rachetele balistice de contramăsuri, apoi ghidează interceptorii către țintă printr-un impact cinetic. Potrivit unui buget al Missile Defense Agency citat de CNN, un astfel de radar costă aproape jumătate de miliard de dolari.
SUA are în dotare doar opt baterii THAAD la nivel global, dintre care câteva rotative erau dislocate în Orientul Mijlociu chiar înainte de începutul conflictului. Radarul din Iordania fusese instalat la baza Muwaffaq Salti cu puțin timp înainte de izbucnirea războiului, la peste 800 de kilometri de cel mai vestic punct al Iranului.
Cum a reușit Iranul să lovească un sistem atât de bine apărat
Nu este clar nici acum dacă radarul a fost distrus de o dronă sau de o rachetă. Un oficial iordanian citat de jurnalistul american Thomas L. Friedman a povestit că a fost surprins să afle cum iranienii au reușit să lanseze o rachetă manevrabilă în zbor, capabilă să efectueze un atac de flanc și să evite detectarea și interceptarea, împotriva celui mai sofisticat sistem antirachetă din arsenalul SUA.
Radarul are un dezavantaj structural: este static. Odată instalat, nu poate fi mutat rapid, ceea ce îl face vulnerabil dacă un adversar îi află poziția. Cu puțin timp înainte de atac, China ar fi dezvăluit, cu imagini din satelit, dislocarea radarului la baza din Iordania, potrivit publicației de specialitate Military Watch Magazine.
„Fizica războiului” s-a schimbat, spune un editorialist american
Într-un articol de opinie publicat în New York Times, Thomas L. Friedman, editorialist premiat de două ori cu Pulitzer, scrie că episodul reflectă o schimbare mai amplă în modul cum funcționează conflictele armate. Concluzia lui: actorii mici pot acum lovi la scară mare, cu precizie ridicată și costuri reduse, în timp ce marile puteri, care se bazează pe sisteme de armament vechi și scumpe, plătesc mult mai mult pentru a face același lucru la scară mică.
Friedman avertizează că progresul inteligenței artificiale va amplifica probabil acest dezechilibru, permițând actorilor mici să acționeze și mai eficient. El notează că Iranul, aflat sub sancțiuni economice din 1979, a reușit totuși să dezvolte un arsenal de rachete și drone relativ ieftine, cu care a produs pagube semnificative sistemelor militare americane din regiune.
SUA caută radare mobile după pierderile din Orientul Mijlociu
Publicația americană Axios scrie că Agenția pentru apărare antirachetă a SUA (Missile Defense Agency) a publicat luna aceasta detaliile unei competiții numite „Forward-Based Mode Radar Next”, prin care caută sisteme de radare mobile, capabile să detecteze rachete balistice, de croazieră și hipersonice.
Cerințele impuse producătorilor sunt stricte: radarele viitoare trebuie să încapă în avioane de transport Boeing C-17, să poată fi instalate în câteva ore de la sosire și demontate în câteva minute, pentru a evita un atac inamic, și să fie proiectate pentru o producție rapidă, la un cost redus. Agenția americană susține că nevoia de senzori mobili și rezistenți nu a fost niciodată mai mare, pe măsură ce armele adversarilor devin tot mai sofisticate.
O lecție cu implicații dincolo de Orientul Mijlociu
Cazul radarului din Iordania se adaugă unui șir mai larg de atacuri iraniene asupra infrastructurii radar din regiune, care au vizat și alte state din Golf. Episodul readuce în discuție o temă relevantă și pentru România: aceea că niciun sistem de apărare antiaeriană, oricât de sofisticat, nu oferă protecție absolută împotriva unor atacuri bine țintite și relativ ieftine.
Militari și analiști citați de HotNews.ro subliniază că dezbaterea despre un sistem „care să respingă toate atacurile” ignoră tocmai această realitate, confirmată acum și de experiența americană cu radarul THAAD din Iordania.
