Fizician, saxofonist de jazz și instructor de karate cu centura neagră, Ronald McNair s-a născut pe 21 octombrie 1950, în Lake City, Carolina de Sud. Astăzi se împlinesc 76 de ani de la nașterea celui care a devenit al doilea astronaut afro-american care a zburat în spațiu și care a murit în dezastrul navetei Challenger, în 1986. NASA îl amintește în aceste zile pe pagina sa dedicată istoriei agenției.
Cărțile pe care nu avea voie să le ia
În vara lui 1959, biblioteca publică din Lake City era deschisă, în practică, doar albilor. Fratele lui, Carl McNair, a povestit într-un interviu StoryCorps ce s-a întâmplat când Ron, în vârstă de nouă ani, a mers singur, pe jos, o milă până acolo ca să împrumute cărți.
Bibliotecara i-a spus că locul nu este pentru oameni de culoare și că va chema poliția dacă nu pleacă. Băiatul a rămas. Au venit polițiștii și mama lui, iar până la urmă a plecat cu cărțile. În 2011, clădirea care găzduia biblioteca a primit numele lui.
De la fizica laserilor la NASA
McNair a absolvit liceul Carver din Lake City ca șef de promoție, în 1967. În 1971 a obținut o diplomă în fizică, cu mențiunea magna cum laude, la North Carolina A&T State University. Cinci ani mai târziu a luat doctoratul în fizică la Massachusetts Institute of Technology (MIT), cu cercetări în domeniul laserilor. A lucrat apoi ca fizician la laboratoarele Hughes din Malibu, California.
În ianuarie 1978, NASA l-a inclus în clasa de 35 de candidați la meseria de astronaut. Alături de Guion Bluford și Frederick Gregory, a fost unul dintre primii trei astronauți afro-americani din istoria agenției.
În afara laboratorului, era instructor de karate și deținea centura neagră, gradul cinci. Cânta la saxofon și, potrivit biografiei oficiale NASA, îi plăceau și alergarea, boxul, fotbalul și gătitul.
Prima misiune, în 1984
McNair a zburat pentru prima dată în spațiu între 3 și 11 februarie 1984, ca specialist de misiune în echipajul STS-41B, la bordul navetei Challenger. În 1983, Guion Bluford devenise primul afro-american în spațiu, astfel că McNair a fost al doilea.
În timpul misiunii, colegii săi Bruce McCandless și Robert Stewart au făcut primele ieșiri în spațiu fără cordon de legătură cu naveta. McNair a manevrat brațul robotic canadian, folosit pentru a poziționa astronauții în jurul compartimentului de marfă. A fost și responsabil cu filmările Cinema 360.
Și-a luat saxofonul la bord. O fotografie NASA din 8 februarie 1984 îl arată cântând în timpul liber, în imponderabilitate.
Solo-ul care nu a mai fost înregistrat
Pentru a doua misiune, STS-51L, McNair pregătea ceva neobișnuit. Lucra cu compozitorul francez Jean-Michel Jarre la o piesă pentru albumul „Rendez-Vous”. Ideea era ca el să înregistreze un solo de saxofon pe orbită, ceea ce ar fi fost prima piesă originală înregistrată în spațiu. Jarre a scris în nota albumului că McNair repeta compoziția fără încetare, până în ultimul moment.
Pe 28 ianuarie 1986, naveta Challenger s-a dezintegrat la 73 de secunde după decolare, deasupra Atlanticului. Cei șapte membri ai echipajului au murit. McNair avea 35 de ani.
Jarre a lansat albumul oricum. Ultima piesă, „Last Rendez-Vous”, are subtitlul „Ron’s Piece”. La concertul de la Houston, pe 5 aprilie 1986, solo-ul a fost cântat de saxofonistul Kirk Whalum.
Ce a rămas în urmă
În 2004, McNair a primit postum Medalia de Onoare a Congresului pentru Spațiu, alături de toți astronauții morți în dezastrele navetelor Challenger și Columbia. Numele lui este purtat de un crater de pe Lună, de școli și clădiri din Statele Unite și de un program federal.
Programul „Ronald E. McNair”, al Departamentului Educației, sprijină studenții din familii cu venituri mici și pe cei care sunt prima generație din familie la facultate să urmeze studii de doctorat. Soția lui, Cheryl McNair, este unul dintre directorii fondatori ai Challenger Center, o organizație dedicată educației în științele spațiului. Cuplul a avut doi copii.
Astăzi, NASA pregătește din nou zboruri cu echipaj către Lună. În aprilie, capsula Orion a revenit cu succes din misiunea Artemis II, la peste cinci decenii după ce Neil Armstrong a pășit primul pe Lună. Povestea celor care au deschis drumul rămâne actuală.
