Moartea lui Komarov este un fapt documentat: cosmonautul sovietic Vladimir Komarov a murit pe 24 aprilie 1967, când capsula Soyuz 1 s-a prăbușit în regiunea Orenburg, după ce parașuta principală nu s-a deschis. Povestea care circulă acum pe rețelele sociale, cu ultimele lui cuvinte strigate la radio, nu are însă o confirmare solidă.
Ce s-a întâmplat pe Soyuz 1
Soyuz 1 a fost lansată pe 23 aprilie 1967 și a fost primul zbor cu echipaj al navei Soyuz. La bord se afla un singur om, Vladimir Komarov, în vârstă de 40 de ani, aflat la a doua misiune spațială. Dubla lui era Iuri Gagarin, primul om în spațiu.
Zborul venea după doi ani fără lansări sovietice cu echipaj și la trei luni după incendiul de pe rampa Apollo 1, în care au murit trei astronauți americani, notează istoricul Anatoly Zak într-un material publicat de Smithsonian Magazine.
Nava a avut defecțiuni încă de pe orbită, între care o problemă la un panou solar. Potrivit relatărilor istorice, misiunea a fost întreruptă după 13 orbite, iar Komarov a orientat manual nava pentru coborâre, la orbita a 18-a.
La reintrare, parașuta principală nu s-a desfășurat. Potrivit constatărilor oficiale, cea de rezervă, declanșată manual, s-a încâlcit în parașuta de frânare. Capsula a lovit solul lângă Karabutak, în regiunea Orenburg, cu o viteză estimată, în sursele cele mai citate, la aproximativ 140 km/h. Cauza exactă rămâne disputată: unele analize indică o împachetare prea strânsă a parașutei în compartiment, altele un senzor de presiune defect.
Ce nu se verifică în povestea virală
Textele care circulă online repetă mai multe afirmații. Prima este că Komarov „a căzut din spațiu”. În realitate, nava a reintrat în atmosferă și a ajuns până la faza parașutelor, care ar fi trebuit să frâneze capsula. Aceea a fost faza care a eșuat.
A doua este că impactul ar fi avut „forța unui meteorit de 2,8 tone”. Cifra coincide cu masa de aterizare a capsulei, 2.800 de kilograme, potrivit fișei misiunii, nu cu o măsurătoare a impactului.
A treia privește ultimele cuvinte ale lui Komarov. Variantele citate în presă diferă radical: într-una el își blestemă constructorii, în alta spune calm că totul este în ordine. Nu există o înregistrare verificată care să susțină vreuna dintre ele. În 2017, Zak scria că nicio sursă credibilă nu a prezentat vreodată înregistrarea celebră, deși după sfârșitul Războiului Rece au ieșit la iveală documente despre episoade mult mai sensibile ale istoriei sovietice.
Același istoric adaugă un argument tehnic. Pentru ca vocea lui Komarov să fie auzită de la sol în timpul coborârii, capsula ar fi trebuit să elibereze o antenă integrată în cablurile parașutei principale. Parașuta principală a rămas însă blocată în compartiment.
De unde vine legenda
Versiunea oficială sovietică din 1967 spunea doar că Komarov a murit la aterizare, din cauza răsucirii cablurilor, atunci când parașuta principală a fost desfăcută la șapte kilometri altitudine. Secretul a lăsat loc zvonurilor. Cel mai răspândit, în anii 1970 și 1980, susținea că Komarov a țipat la radio, înjurându-i pe liderii de la Kremlin, printre care Leonid Brezhnev.
Zvonul a primit un nou val de popularitate în 2011, odată cu cartea „Starman”, scrisă de Jamie Doran și Piers Bizony, despre Gagarin. Autorii citează un fost ofițer KGB, Venyamin Russayev, potrivit căruia Komarov știa că nava are defecte grave, și un analist american de informații, Perry Fellwock, care ar fi interceptat din Turcia convorbirile lui. Cartea mai afirmă că nava avea 203 probleme structurale, cifră fără confirmare independentă în sursele consultate.
Istoricii au pus sub semnul întrebării aceste relatări. Potrivit unui material Radio Europa Liberă, Russayev este singura sursă a informațiilor noi, iar identitatea și credibilitatea lui nu au fost verificate. Istoricul spațial Asif Siddiqi a susținut că nu a existat nicio convorbire între premierul Aleksei Kosygin și Komarov în timpul zborului. Jurnalistul NPR Robert Krulwich, care preluase inițial povestea, a recunoscut ulterior întrebările ridicate de experți.
Nici imaginea unui Komarov trimis la moarte împotriva voinței sale nu este atât de simplă. Notele lui Vasili Mișin, șeful biroului care a proiectat nava, arată că Komarov însuși cerea trecerea cât mai rapidă la zboruri cu echipaj. Zak notează că Kremlinul punea presiune pentru spectacole spațiale, dar că tabloul este mai nuanțat. Komarov înțelegea riscurile și voia să zboare.
Ce a rămas după tragedie
Soyuz 2, nava care trebuia să se cupleze cu Soyuz 1, avea aceeași problemă la parașută, iar inspecția ei a arătat că și acolo parașuta principală nu ar fi funcționat. Nava nu a mai fost lansată. Inginerii au mărit apoi parașuta principală, iar programul cu echipaj a reînceput după o pauză de aproximativ 18 luni. Misiunea inițială, cuplarea a două nave Soyuz, a fost dusă la capăt mai târziu, de Soyuz 4 și Soyuz 5.
Ceremonia de înmormântare a lui Komarov a avut loc lângă zidul Kremlinului, pe 26 aprilie 1967. Un bust al său se află pe prospectul Mira din Moscova. În iulie 1969, astronautul american Neil Armstrong a lăsat pe Lună un omagiu pentru Komarov, Gagarin și cei trei astronauți Apollo 1.
Nava Soyuz, regândită după 1967, a ajuns una dintre cele mai longevive și mai fiabile nave cu echipaj. Cu un astfel de vehicul a zburat, în 1981, Dumitru Prunariu, primul român în spațiu. Zborurile cu echipaj continuă: în aprilie 2026, capsula Orion a revenit cu succes din misiunea Artemis II.
