Prima cruciadă s-a desfășurat între anii 1096 și 1099. Această cruciadă a fost inițiată ca răspuns la apelul papei Urban al II-lea de a elibera Ierusalimul și Țara Sfântă de sub stăpânirea musulmanilor.
La sfârșitul secolului al XI-lea, Țara Sfântă se afla sub stăpânirea musulmanilor selgiucizi și era locul de pelerinaj pentru creștinii din întreaga Europă. Însă, situația s-a schimbat brusc în anul 1095, când ținuturile bizantine din est au fost invadate de turcii selgiucizi. Împăratul bizantin, Alexios I Comnen, a cerut ajutorul papei Urban al II-lea pentru a respinge invazia turcilor. Papa Urban al II-lea a văzut această situație ca o oportunitate de a uni Europa și de a elibera Țara Sfântă de sub stăpânirea musulmanilor.
În noiembrie 1095, papa Urban al II-lea a ținut un discurs la Clermont, Franța, în fața unei mulțimi de nobili, cavaleri și bisericieni. În acest discurs, el a îndemnat la o cruciadă pentru eliberarea Ierusalimului și a Țării Sfinte. În timpul discursului său, papa Urban al II-lea a dat o serie de argumente pentru care creștinii ar trebui să participe la cruciadă. El a promis iertarea păcatelor celor care se vor alătura cruciadei, dar și avantaje politice și economice pentru cei care vor participa. În plus, el a avertizat că o eventuală nereușită a cruciadei va fi considerată ca o formă de trădare față de creștinătate.