Liderii celor patru partide din opoziția israeliană au convenit marți, 3 noiembrie, să îl recomande pe Gadi Eisenkot președintelui Isaac Herzog pentru primul mandat de formare a guvernului. Întâlnirea, care a durat aproximativ 70 de minute, a avut loc la un hotel din Herzliya, la o săptămână după alegerile din 27 octombrie, și a deschis oficial negocierile pentru un executiv fără Benjamin Netanyahu.
La masă s-au așezat Eisenkot, fost șef al Statului Major și liderul partidului Yashar, și Naftali Bennett, șeful listei Împreună (B’Yachad). Lor li s-au alăturat Yair Lapid, care a candidat pe aceeași listă cu Bennett, Yair Golan, de la Democrații, și Avigdor Liberman, liderul Yisrael Beytenu. În declarația comună, cei cinci promit să înlocuiască ceea ce numesc „guvernul din 7 octombrie” cu un guvern național de urgență, potrivit Times of Israel și Ynet. Echipele de negociere au primit sarcina să înceapă imediat redactarea programului de guvernare și a acordurilor de coaliție.
Textul vorbește despre o „majoritate parlamentară clară”, însă cifrele spun o poveste mai complicată. Cele patru partide au împreună 48 de mandate dintr-un total de 120.
Aritmetica unui Knesset fără învingător
Rezultatele finale nu au dat nimănui majoritatea, așa cum arăta și analiza Semnal despre blocajul de după alegeri. Tabăra lui Netanyahu, formată din Likud, partidele de extremă dreapta și cele ultraortodoxe, are 53 de mandate. Opoziția condusă de Eisenkot are 48, iar cele două partide arabe au obținut împreună 19, un record pentru formațiunile cetățenilor arabi ai Israelului.
Pentru o majoritate e nevoie de 61 de voturi. Netanyahu are un deficit de opt mandate, opoziția unul de 13. Pe hârtie, cea mai simplă adunare pentru Eisenkot ar fi 48 plus 19, adică 67 de mandate. Tocmai aici se află însă cea mai sensibilă problemă a noii coaliții.
Partidele arabe, o linie roșie pentru trei dintre lideri
Yair Golan este singurul care cere deschis colaborarea cu partidele arabe. Tot marți, mai devreme, s-a întâlnit cu Yousef Jabareen și Ahmad Tibi, liderii Listei Comune. Golan insistă că voturile cetățenilor arabi, care au mers la urne într-un număr neobișnuit de mare, nu pot fi ignorate.
Partenerii săi văd lucrurile altfel. Potrivit Ynet, când Golan a întrebat în timpul întâlnirii dacă refuzul colaborării cu partidele arabe este definitiv, Liberman a răspuns „da”, iar Eisenkot și Bennett au dat din cap în semn de aprobare. Liberman a scris pe rețelele sociale că se poate forma rapid un guvern stabil atât fără Ra’am, cât și fără Lista Comună.
Bennett crede, la rândul său, că un executiv dependent de voturile arabe nu ar rezista. În scenariul pe care îl invocă, Israelul ar ajunge la alte alegeri, din care Netanyahu ar putea ieși mai puternic. Yashar, Împreună și Yisrael Beytenu se angajaseră încă din campanie să nu guverneze cu partidele arabe. Eisenkot a spus că nu va guverna împreună cu parlamentarii arabi, dar, notează Ynet, nu a exclus public un sprijin acordat din afara guvernului.
Ultraortodocșii, ușa rămasă întredeschisă
Dacă voturile arabe rămân în afara calculului, singurul rezervor de mandate este chiar tabăra lui Netanyahu. Eisenkot este hotărât să încerce un guvern minoritar și se uită, printre altele, spre partidele ultraortodoxe. Liberman, care refuză categoric orice guvern cu Netanyahu, nu exclude nici el discuțiile cu acestea.
Și această cale are obstacole. Toate cele patru partide din opoziție au făcut din eliminarea scutirii ultraortodocșilor de serviciul militar o temă centrală de campanie. Eisenkot a stabilit patru principii pentru oricine vrea să intre în guvernul său, între care recunoașterea Israelului ca stat evreiesc și democratic, serviciul militar sau național obligatoriu și statutul Hamas de organizație teroristă. În noaptea alegerilor, Lian Polak-David, candidată Yashar, declara pentru Associated Press că niciun partid ultraortodox sau arab nu susține, deocamdată, aceste principii.
Rămâne, teoretic, și varianta unui guvern de uniune cu Likud, pe care Eisenkot nu a respins-o. Democrații lui Golan au tras însă o linie clară. „Dacă se merge spre un guvern de uniune, noi ieșim”, au transmis oficiali ai partidului.
Primul test, conducerea Knessetului
Înainte de guvern, opoziția vrea să câștige parlamentul. Noul Knesset depune jurământul pe 10 noiembrie, iar liderii opoziției vor să îl înlocuiască pe președintele acestuia, Amir Ohana, din Likud. Pentru asta au nevoie tot de 61 de voturi. Bennett și Liberman îl vor pe Lapid în funcție, în timp ce Eisenkot preferă pe cineva din partidul său și a cerut amânarea deciziei. Numele va fi stabilit duminică sau luni.
„Nu avem timp. Trebuie să acționăm cu mare urgență”, a transmis Bennett într-o declarație separată. Herzog începe consultările cu partidele miercuri și a spus că va face tot ce poate pentru ca Israelul să nu ajungă din nou la urne.
Totul se petrece pe fondul acuzațiilor lansate de Likud privind un presupus „furt” al alegerilor. Lapid a respins aceste afirmații, spunând că a văzut materialele de informații și că scrutinul s-a desfășurat corect. În fața hotelului din Herzliya s-au strâns familii ale victimelor atacului din 7 octombrie 2023, care le-au cerut liderilor opoziției să formeze un guvern al schimbării.
Pentru Eisenkot, al cărui fiu a murit în luptele din Gaza, miza este și una istorică. Născut într-o familie de imigranți evrei din Maroc, el ar deveni primul premier al Israelului cu origini în Orientul Mijlociu sau Africa de Nord. Și-a pus aceste rădăcini în centrul campaniei, inclusiv în vizita sa de la Sderot.
