Guvernul condus de Giorgia Meloni a devenit joi cel mai longeviv executiv neîntrerupt din Italia de la Al Doilea Război Mondial încoace, cu 1.413 zile de mandat. Recordul anterior, deținut de guvernul lui Silvio Berlusconi între 2001 și 2005, a fost depășit într-o țară în care schimbările de guvern au fost, de regulă, regula, nu excepția, potrivit Associated Press.
Un record de stabilitate într-o țară a guvernelor scurte
Italia are o istorie îndelungată de executive de scurtă durată. De la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, un guvern italian a durat, în medie, puțin peste un an. Doar câteva cabinete au reușit să se apropie de pragul de doi ani neîntrerupți, printre acestea numărându-se și executivul socialistului Bettino Craxi, la mijlocul anilor 1980.
Guvernul Meloni a egalat mandatul lui Craxi încă din primăvara acestui an, potrivit agenției italiene ANSA, iar acum a depășit și pragul stabilit de Berlusconi. În acest context, longevitatea cabinetului actual este privită ca o excepție notabilă pentru politica italiană modernă.
Giorgia Meloni și partidul său, Frații Italiei, vor marca momentul vineri, printr-un miting electoral de amploare organizat în orașul Bari, din sudul Italiei. Coaliția de guvernare, formată din Frații Italiei, Forza Italia și Liga, a rămas neschimbată încă de la preluarea mandatului, o raritate pentru politica italiană modernă.
Analiștii citați de AP notează că succesul lui Meloni a fost adesea explicat prin abilitatea sa de a evita crizele interne și dezertările din coaliție care au dus la căderea guvernelor anterioare — deși pe plan intern, poziția sa a fost testată și de înfrângerea suferită la un referendum care i-a slăbit temporar sprijinul politic.
De la prima femeie premieră la un guvern cu rădăcini neofasciste
Meloni a preluat funcția de prim-ministru în octombrie 2022, devenind prima femeie care conduce guvernul Italiei. A fost, totodată, primul executiv italian condus de un partid cu rădăcini neofasciste, moment care a generat neliniște atât în rândul aliaților europeni, cât și pe piețele financiare.
De atunci, premierul a guvernat într-un mod descris drept pragmatic. Ea a menținut sprijinul Italiei pentru Ucraina, în contextul invaziei ruse la scară largă, a respectat, în linii mari, disciplina fiscală și a lucrat în cadrul instituțiilor Uniunii Europene, evitând confruntări deschise cu Bruxellesul. Poziția sa privind autonomia strategică a blocului comunitar a rămas însă critică, Meloni descriind în repetate rânduri Europa drept dependentă și lipsită de autonomie strategică.
Relația cu Trump și instabilitatea din restul Europei
Relația cu președintele american Donald Trump a devenit unul dintre atuurile de politică externă ale premierului italian, într-un moment în care alte state europene mari, precum Regatul Unit și Franța, s-au confruntat cu schimbări repetate de guvern. Meloni s-a poziționat, de mai multe ori, drept intermediar între Washington și capitalele europene, pe teme legate de comerț și de sprijinul pentru Ucraina, deși relația bilaterală a cunoscut și episoade tensionate, cu atacuri publice venite din partea președintelui american.
Ministrul italian al Apărării, Guido Crosetto, a declarat pentru AP că longevitatea guvernului reflectă determinarea și rigoarea premierului. „Meloni culege acum exact ceea ce merită în termeni de credibilitate internațională”, a spus Crosetto, adăugând însă că același nivel de susținere nu se regăsește și pe plan intern.
Ce urmează: alegerile din 2027
Următoarele alegeri parlamentare din Italia sunt programate până la finalul anului 2027. Potrivit AP, dezbaterea politică nu mai vizează dacă Meloni poate guverna, ci dacă alegătorii consideră că bilanțul cabinetului ei justifică un nou mandat.
Sondajele actuale o plasează pe Meloni cu un avans considerabil față de principalul partid de opoziție, Partidul Democrat, de centru-stânga. Totuși, stabilitatea neobișnuită a coaliției nu a fost lipsită de critici: o parte a electoratului conservator consideră că premierul a moderat prea mult discursul inițial, în încercarea de a păstra guvernarea.
Rezultatele concrete ale acestei perioade de stabilitate neobișnuite pentru Italia vor cântări, potrivit analiștilor citați de agenția americană, în decizia finală a electoratului italian.
