China caută o soluție pentru flota americană dispersată
Armata chineză lucrează la tactici și sisteme care ar putea lovi portavioanele americane de la distanțe de până la 3.000 de kilometri, într-un context în care Statele Unite își mută tot mai des activele militare departe de coastele Asiei. Informațiile apar într-o analiză citată de South China Morning Post și vizează modul în care Beijingul încearcă să răspundă noii strategii navale a Washingtonului.
Potrivit materialului, cercetarea a fost publicată deschis într-o revistă științifică și descrie, pas cu pas, cum ar putea fi atacat un grup de portavioane american de la o distanță comparabilă cu cea dintre Shanghai și Guam. Studiul provine de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing și a fost coordonat de profesorul asociat Gao Tianyun.
De ce contează distanța în războiul modern
Timp de ani de zile, navele mari ale marinei americane au operat relativ aproape de China, în zone precum Japonia, Coreea de Sud, Filipine și Marea Chinei de Sud. Această apropiere le-a făcut vulnerabile la arsenalul chinez de tip anti-acces și negare a zonei, care include rachete balistice cu rază medie, planoare hipersonice și rachete de croazieră lansate în roiuri.
În acest context, Pentagonul a adoptat conceptul de Operațiuni Maritime Distribuite, cunoscut drept DMO. Ideea este ca navele să nu mai fie concentrate într-o singură zonă, ci dispersate pe sute de kilometri, pentru a reduce riscul unui atac concentrat.
Cum funcționează noua apărare americană
Modelul descris în analiză împinge portavioanele mai în spate, în timp ce nave mai mici sunt trimise în față pentru a acționa ca scuturi antirachetă și platforme de supraveghere. Stratul exterior al apărării este format din distrugătoare Aegis, poziționate la 600-800 de kilometri în fața portavionului și echipate cu interceptoare SM-3, capabile să doboare rachete balistice în timpul zborului.
Mai aproape de grupul principal de nave, apar și platforme de suprafață fără echipaj, înarmate cu rachete SM-6. Această arhitectură stratificată complică misiunea oricărui adversar, dar obligă și China să caute metode de atac mai flexibile și mai greu de contracarat.
Ce urmărește Beijingul
Lucrarea citată de presa asiatică arată că Beijingul încearcă să găsească răspunsuri la dispersarea flotei americane. În locul unei lovituri directe asupra unei formațiuni compacte, strategii chinezi analizează folosirea unor atacuri coordonate, cu mai multe rachete lansate simultan, pentru a depăși apărarea în straturi.
Publicarea deschisă a studiului sugerează că armata chineză tratează subiectul nu doar ca pe o problemă tehnică, ci și ca pe una de doctrină militară. În același timp, mutarea activelor americane spre Guam și alte puncte mai îndepărtate arată că Washingtonul încearcă să reducă expunerea navelor sale cele mai valoroase.
O competiție navală tot mai complexă
Disputa dintre cele două puteri nu se rezumă la numărul de nave sau la raza rachetelor, ci la modul în care sunt organizate forțele în eventualitatea unui conflict. Pentru SUA, dispersarea este o măsură de protecție. Pentru China, ea devine o provocare care cere arme capabile să lovească rapid, de la distanță mare și din direcții multiple.
În lipsa unui conflict deschis, astfel de studii oferă totuși o imagine clară asupra direcției în care evoluează competiția militară din Indo-Pacific: mai multă distanță, mai multă tehnologie și o presiune tot mai mare asupra portavioanelor, considerate mult timp simbolul suprem al puterii navale americane.
