Început perfect de noiembrie, pentru Opera Națională București, care aduce pe scenă o serie de opere și balete, precum Raymonda de Alexander Glazunov, Nabucco de Giuseppe Verdi și La clemenza di Tito de Wolfgang Amadeus Mozart.
Raymonda (de Alexander Glazunov) – marți, 5 noiembrie, ora 18:30
Chiar dacă Raymonda face parte dintre marile balete, precum Lacul Lebedelor, Frumoasa din pădurea adormită sau Spărgătorul de nuci, deseori se interpretează doar pasul din actul al III-lea și puține companii de balet din lume au Raymonda completă în repertorii. Nu este și cazul Operei Naționale București, unde Raymonda este adusă în fața spectatorilor în versiunea ei completă și cât mai fidelă coregrafiei și partiturii inițiale. Astfel, spectatorii sunt invitați să pășească într-un tărâm de basm din sudul medieval al Franței, având pe fundal castelul contesei de Doris din Provence. Totuși, pentru ca iubirea – simbolizată de oferirea și acceptarea unui șal de cașmir – dintre nobilul Jean de Brienne și frumoasa Raymonda să se împlinească printr-un așezământ nupțial, a fost necesară o victorie pe câmpul de luptă a cavalerului cruciat și înfrângerea într-un duel a rivalului sarazin (care râvnea, de asemenea, la mâna tinerei contese). În cele din urmă, încercările temerare imaginate de libretista Lydia Pashkova în baletul Raymonda de Alexander Glazunov primesc binecuvântarea regelui Ungariei într-un final marital fericit. Întrucât, pentru Marius Petipa, Raymonda a fost ultima realizare coregrafică, aceasta reunește și prezintă toată ingeniozitatea, expertiza și măiestria de care a fost capabil marele maestru de balet franco-rus. În ceea ce îl privește pe compozitorul Alexander Glazunov, titlul a reprezentat prima sa experiență în muzica de balet, care mai târziu s-a dovedit a fi un succes important al moștenirii sale artistice.
Nabucco (de Giuseppe Verdi) – miercuri, 6 noiembrie, ora 18:30
Compusă în 1841 de Giuseppe Verdi, pe un libret de Temistocle Solera, opera Nabucco a fost inspirată de piesa de teatru Nabucodonosor (1836) a dramaturgilor francezi Auguste Anicet-Bourgeois și Francis Cornu, pe un balet adaptat de Antonio Cortese (1836). Sub denumirea originală de Nabucodonosor, opera a fost interpretată pentru prima dată la Scala din Milano la 9 martie 1842 și marele său succes a stabilit pentru totdeauna reputația de mare compozitor de operă pentru Verdi. Tema fundamentală a operei o reprezintă istoria împovărătoare a poporului evreu pe care regele babilonian Nabucodonosor al II-lea l-a atacat, învins și exilat din patria sa. Dar evenimentele istorice sunt folosite de Verdi doar ca fundal pentru o idilă romantică și un complot politic. Giuseppe Verdi, ca mare patriot trăitor într-o Italie risorgimentală, divizată politic și segmentată teritorial, s-a inspirat mai ales din scena în care evreii capturați, pe malul Eufratului, tânjesc după îndepărtata lor patrie, astfel că, într-o noapte, a scris celebrul cor – Va pensiero – al prizonierilor evrei. La scurt timp după seara premierei mondiale, acest cor s-a răspândit pe străzile italiene și a fost cântat ca un imn revoluționar. Astăzi este folosit în multe teatre de operă din întreaga lume pentru bisuri și recitaluri. În ceea ce privește montarea realizată de Opera Națională București, cadrul scenografic creat de George Doroșenco, deși alcătuit din elemente de decor simple, dar uriașe, exprimă megalomania personajului principal, temutul rege Nabucodonosor. Premiera operei pe scena bucureșteană în luna octombrie a anului 1987, a reprezentat un act revoluționar din partea artiștilor de atunci, ce a reușit să transceadă în timp, rămânând în repertoriu vreme de peste 30 de ani.
