Victoria lui Donald Trump devine pe zi ce trece scenariul de baza al alegerilor americane. Din acest motiv, se inmultesc analizele care evalueaza consecintele unui astfel de rezultat. In acest scop, sunt folosite ca materie prima deciziile domnului Trump din perioada presedintiei precedente, precum și declaratiile facute de acesta de-a lungul timpului și, mai ales, in ultima perioada.
Chiar daca exista o varietate de interpretari ale intentiilor domniei sale, exista un aspect in legatura cu care consensul a fost atins: Donald Trump este o persoana impredictibila care isi schimba rapid deciziile și care accepta cu greu sfaturile altora.
Prima mare incercare pentru domnul Trump va fi administrarea celor peste 91 de spete juridice deschise impotriva sa in momentul de fata. așa cum sondajele o arata, ele nu sunt de natura a micsora popularitatea sa, ba dimpotriva, ele il potenteaza in calitate de victima a “sistemului„ impotriva caruia promite sa lupte. In aceste conditii, alegerea sa ar putea fi afectata doar in masura in care decizii de ordin juridic ar duce la restrangerea dreptului sau de a candida.
Amenintarile sale legate de lipsa angajamentului SUA in NATO, care merg până la ipoteza ca Europa va fi lasata singura in fata Rusiei, incep deja sa produca efecte. In sfarsit, Europa incepe sa faca ceea ce trebuia sa faca de multa vreme. Dupa o lunga perioada de timp in care a beneficiat din plin de concubinajul economic cu Rusia și de “pranzul gratuit" oferit de protectia militara americana, UE este obligata sa isi revizuiasca aliantele economice precum și capacitatile militare. Din pacate, doar sub presiunea vremurilor. Agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a dus la o decuplare economica și financiara fortata a Europei de Rusia, decuplare insa lenta și care nici in ziua de astazi nu este finalizata suta la suta.
Dar lentoarea reactiei Europei a fost și mai evidenta și greu de explicat atunci cand privim la sprijinul militar pe care aceasta l-a acordat sau mai precis nu l-a acordat Ucrainei in 2023. Și in acest caz, Europa a facut din nou dovada complexelor pe care le are in raport cu Rusia și, mai ingrijorator, a incapacitatii de a dezvolta o putere militara credibila in tot timpul cat a stat comod sub umbrela militara a SUA. La inceput, au fost ezitarile politice legate de oportunitatea unui ajutor militar masiv, mai ales ca Ucraina parea o victima sigura. Ulterior, cand deciziile politice au fost in sfarsit luate, pe masura ce timpul trecea, se dovedea ca stocurile militare existente și industria de aparare europeana pur și simplu nu erau in stare sa sustina un ajutor militar substantial și sustinut.
Și cum o poza valoreaza cat o mie de cuvinte, harta de mai jos prezinta in tonuri de albastru sprijinul militar și umanitar primit de Ucraina până in octombrie 2023, ca % din PIB-ul tarii donatoare. Cu cat albastru este mai intens, cu atat % din PIB a fost mai ridicat. Și astfel vedem ca tarile din sudul și vestul Europei (mai putin Marea Britanie) nu au excelat.
Din pacate, UE pare sa se trezeasca foarte greu din comoditatea ultimelor decenii cand vine vorba de propria aparare, toate semnalele indicand ca deciziile sale nu pot fi decât reactive, doar ca o consecinta a presiunilor externe. Dupa ce in mandatul presedintelui Trump, ca urmare a presiunilor acestuia, promisesera ca vor atinge tinta de 2% din PIB alocate apararii, aceasta tinta nu fusese inca atinsa in 2023 de marile puteri economice europene. Mai nou, a fost nevoie de perspectiva incetarii ajutorului militar al SUA pentru Ucraina din cauza neintelegerilor din Congres pentru că tarile europene, și in primul rand Germania, sa se mobilizeze pentru a compensa lipsa fondurilor americane.
Comportamentul doar reactiv al tarilor UE este o lectie invatata de Donald Trump și, de aceea, joaca fara nicio ezitare cartea presiunilor și amenintarilor. Ultimele declaratii ale liderilor europeni arata o Europa profund preocupata de revenirea la putere a domnul Trump și de reticenta sa in a mai finanta apararea Europei. Ca urmare, iata, Europa incepe sa se gandeasca foarte serios la cresterea cheltuielilor cu apararea, la cresterea capacitatilor de productie militara, la o strategie militara care sa asigure propria aparare, fara a mai depinde de SUA.
Blufeaza Donald Trump? Poate ca da. Mai ales ca in concurenta geostrategica cu China pe care domnul Trump o anunta ca un element de continuitate și chiar intensificare, SUA va avea nevoie de cat mai multi aliati, nicidecum de cat mai putini. ca să nu mai vorbim ca o decizie precum iesirea SUA din NATO nu poate fi decizia unui om chiar daca ele este POTUS. SUA este un stat puternic care va avea întotdeauna mecanisme de echilibrare interne (checks and balances) menite sa impiedice deciziile unipersonale. Un semnal important in acest sens a fost deja dat de decizia votata la sfarsitul anului trecut de Congresul SUA prin care i se interzice oricarui presedinte american sa retraga SUA din NATO fara o aprobare a Senatului.
Insa avand un PIB de 25 de ori mai mare decât al Rusiei și similar cu cel al SUA, dar cu o populatie cu 40% mai mare decât a SUA, e momentul ca Europa sa se ia in sfarsit in serios deoarece vremurile și Donald Trump nu ii ofera o alternativa.
Cat de amenintatoare este pentru România o intoarcere a lui Donald Trump? Rapsunsul este ca cele enuntate mai sus sunt cat se poate de valabile și pentru România. Și ea la randul ei va trebui sa dovedeasca ca se ia in serios ca o putere regionala, deocamdata inca aspiranta, aflata la marginea de est a NATO. Iar anuntata crestere a cheltuielilor militare la 2,5% din PIB este pasul cel mai usor, mai ales cand grosul cheltuielilor cu dezvoltarea sunt decontate de UE. Segmentul dificil al drumului spre o putere regionala este o viziune de dezvoltare economica și de infrastructura asigurata doar prin resurse proprii, care sa sustina atat cheltuielile de aparare cat și pozitia geopolitica a României. Vorbim despre o anvergura regionala pe care Polonia o cultiva de ani de zile, in timp ce România inca ezita.
O Romanie credibila și puternica nu va face decât sa potenteze colaborarea militara cu SUA chiar și in cazul unui nou mandat al domnului Trump. Sa nu uitam ca, și in perioada mandatului precedent, colaborarea militara dintre SUA și România a decurs excelent și chiar s-a amplificat. Nu exista niciun motiv ca acest lucru sa nu se intample, in conditiile in care ne aducem contributia justa la acest efort. Ceea ce, inca o data, inseamna o economie puternica și un buget care sa nu mai fie vaduvit prin politici fiscale suboptime sau prin tolerarea evaziunii.
Cred ca ar fi naiv sa ne imaginam ca viitorul presedinte Trump ar putea sa asiste impasibil la o Europa agresata militar de Rusia. Dar, cu siguranta, vrea ca evitarea acestei perspective sa fie facuta cu cat mai putini bani americani și cat mai multi bani europeni. Acesta este și contextul in care isi propune incheierea razboiului din Ucraina unde grosul efortului financiar este facut de SUA.
Iar solutia pe care o va avea domnul Trump pentru Ucraina cred ca va fi una castigatoare pentru România in orice scenariu. O Ucraina finlandizata va creste importanta geopolitica a României atragand un sprijin militar pe masura. O Ucraina in NATO va creste securitatea României, dar va și scadea, probabil, relevanta ei geostrategica in conditiile in care granitele NATO se vor muta mai la est, iar vestul Marii Negre va fi flancat de doua tari mari, ambele membre NATO: Ucraina și Turcia.
Sa ramanem optimisti ca europeni și sa ne uitam cu mai multa atentie in propria ograda, nu in ograda altora.
Un weekend placut!
