In urma unor decizii asteptate cu oarecare emotie, agentiile de rating Standard&Poor’s si Moody’s au reconfirmat rating-ul Romaniei. Emotia provenea din faptul ca o scadere de rating ne-ar fi dus in categoria de emitenti nerecomandati pentru investitii (junk). O astfel de etichetare ar fi facut finantarea deficitului bugetar mai dificila si mai costisitoare, cu impact semnificativ asupra cheltuielilor bugetare si perspectivelor economiei.
Contextul nu era nici el din cale-afara de favorabil, avand in vedere ca, asa cum Guvernatorul BNR si Presedintele Consiliului fiscal remarcau, procesul de ajustare a deficitului bugetar in 2021 a fost dezamagitor. Cresterea peste asteptari a economiei si a veniturilor bugetare nu au fost folosite pentru o reechilibrare mai ambitioasa a bugetului. Aceasta va face ca ajustarea deficitului sa se faca in anii viitori, cu crestere economica mai scazuta, ceea ce va fi mai dificil de realizat, mai ales pe masura ce se vor apropia alegerile generale si prezidentiale. La consolidarea fiscala sub asteptari s-a adaugat recent si criza politica, care face ca deciziile economice necesare sa se ia mult mai greu sau deloc.
Dar ce a facut agentiile de rating sa ia aceste decizii? De la cine au asteptari mari pentru a mentine Romania departe de derapajele economice? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, ma voi raporta la comunicatul agentiei Moody’s, care a avut intr-un fel decizia cea mai interesanta, avand in vedere ca, pastrand rating-ul de tara, a imbunatatit totusi perspectiva Romaniei de la negativa la stabila. Cu alte cuvinte, riscul unei scaderi de rating viitoare, care sa ne duca in categoria “junk”, a scazut.
