Aerul condiționat răcește tot mai slab după câțiva ani de utilizare, chiar dacă șoferul nu a observat nicio scurgere vizibilă. Cauza cea mai frecventă este pierderea lentă de agent frigorific prin garniturile și racordurile sistemului, un proces normal care se accentuează cu vechimea mașinii.
Sistemul de climatizare funcționează în circuit închis: compresorul comprimă agentul frigorific, condensatorul îl răcește, iar evaporatorul absoarbe căldura din cabină. Orice fisură microscopică la garnituri, la furtunurile flexibile sau la etanșările compresorului lasă agentul să scape treptat, fără scurgere de lichid vizibilă, pentru că agentul frigorific este gazos la presiune scăzută.
De ce scade presiunea în timp, chiar fără o defecțiune clară
Cauciucul garniturilor se contractă și devine porozitor odată cu îmbătrânirea și cu ciclurile repetate de încălzire și răcire. La o mașină nefolosită vreme lungă, garniturile se usucă mai rapid, pentru că lubrifiantul din interiorul sistemului nu mai circulă.
Vibrațiile motorului și variațiile de temperatură dintre iarnă și vară solicită racordurile și conductele metalice, favorizând microfisurile. Pierderea treptată de agent înseamnă presiune mai mică în circuit, iar compresorul lucrează mai mult pentru un rezultat mai slab, ceea ce grăbește uzura lui.
Mirosul neplăcut nu vine din agentul frigorific
Când din ventilație apare un miros stătut sau acru, vinovat este de regulă evaporatorul, nu agentul frigorific. Umezeala condensată pe suprafața lui rece devine mediu propice pentru mucegai și bacterii, mai ales dacă filtrul de polen este vechi sau înfundat.
Filtrul de polen se recomandă a fi schimbat anual sau la aproximativ 15.000 de kilometri, în funcție de condițiile de rulare. Un filtru saturat reduce debitul de aer și întreține umezeala în canalele de ventilație, agravând mirosul.
Intervalul recomandat pentru verificarea completă a sistemului
Majoritatea producătorilor și service-urile specializate recomandă o verificare a presiunii și a etanșeității sistemului de climatizare la doi ani, indiferent dacă răcirea pare în continuare eficientă. Pierderea de agent este graduală, iar la momentul în care șoferul simte diferența, sistemul funcționează deja la o fracțiune din capacitatea nominală.
