Curiozități

Blestemul din Macbeth: piesa al cărei nume nu se rostește

Blestemul Macbeth: piesa lui Shakespeare nu e interzisă, dar actorii evită să-i rostească numele în teatru. De unde vine superstiția.

de Anca Diaconescu · · Asistat de AI ·

Litografie colorată din 1849 care înfățișează revolta de la Astor Place Opera House din New York
Litografie colorată din 1849 care înfățișează revolta de la Astor Place Opera House din New York

În teatrele din lumea întreagă, actorii evită să rostească numele piesei „Macbeth” între pereții unei săli de spectacol. Îi spun „piesa scoțiană”, iar dacă numele scapă totuși, urmează un ritual de purificare. Tragedia lui Shakespeare nu este interzisă nicăieri, dar a adunat în jurul ei una dintre cele mai tenace superstiții din teatru.

De unde ar începe blestemul

Cea mai cunoscută poveste duce la premiera din 1606. Băiatul care trebuia să o joace pe Lady Macbeth ar fi murit brusc, iar Shakespeare ar fi intrat el însuși în rol (da, pe atunci rolurile feminine erau jucate de băieți și de bărbați, deci nu e greșeală de tipar). Relatarea este atribuită lui John Aubrey, dar se pare că a fost inventată de criticul Max Beerbohm, într-o cronică din 1898.

O altă legendă spune că vrăjile rostite de cele trei vrăjitoare ar fi fost copiate dintr-un ritual real. Cei pentru care incantațiile erau sacre ar fi aruncat un blestem asupra tuturor reprezentațiilor. Nici pentru asta nu există dovezi.

Mai plauzibilă e o explicație de epocă. În secolul al XVII-lea, vrăjitoria pe scenă era un subiect tabu. Alții cred că piesa, sigur de succes la casă, era scoasă din tolbă de trupele aflate în pragul falimentului. Dacă spectacolul eșua, teatrul se închidea, iar vina cădea pe „blestem”.

Morți, accidente și o cădere în orchestră

Cel mai grav episod legat de piesă s-a petrecut la New York, pe 10 mai 1849. La Astor Place Opera House, actorul britanic William Charles Macready juca în „Macbeth”, în timp ce o mulțime de peste 10.000 de oameni protesta în fața teatrului. Macready se afla într-o dispută publică cu americanul Edwin Forrest, care juca și el Macbeth în alt teatru din oraș. Tensiunile aveau însă rădăcini mai adânci, între imigranți, naționaliști americani și elitele orașului. Miliția a deschis focul. Revolta s-a încheiat cu între 22 și 31 de morți și peste 120 de răniți.

Mai aproape de timpul nostru, producția din 1937 de la Old Vic din Londra a rămas celebră pentru ghinioane. Tânărul Laurence Olivier, care juca Macbeth, și-a pierdut vocea înaintea premierei, iar o greutate de decor s-a prăbușit din tavan la câțiva centimetri de el. Potrivit unor relatări, cu trei ani înainte, aceeași sală trecuse printr-un șir de înlocuiri de actori, cu mai mulți Macbeth într-o singură săptămână.

În 1948, actrița Diana Wynyard le-ar fi spus jurnaliștilor că blestemul e ridicat în slăvi fără motiv. A doua seară, în scena somnambulismului Ladyei Macbeth, a mers direct de pe scenă în orchestră.

Teatrul care a ars în mijlocul piesei

Una dintre cele mai simbolice povești vine din Lisabona. În 1964, Teatrul Național D. Maria II, de pe Rossio, a fost distrus de un incendiu chiar în perioada în care pe scena lui se juca „Macbeth”, în montarea trupei Rey Colaço-Robles Monteiro. Potrivit directorului artistic de azi, Pedro Penim, piesa nu a mai fost jucată acolo de atunci.

Penim a ales-o totuși pentru redeschiderea teatrului, după aproape patru ani de renovări, pe 18 septembrie 2026. Spectacolul rulează până pe 31 octombrie, cu foc real pe scenă, într-un gest simbolic, iar biletele s-au vândut rapid. Regizorul spune că a vrut să provoace nu doar soarta, ci și istoria propriei clădiri, care împlinește 180 de ani.

„Piesa scoțiană” și ritualul de iertare

Din frica de ghinion, mulți actori și regizori evită numele piesei în teatru și folosesc eufemismul „The Scottish Play”. Cine îl rostește totuși ar trebui să iasă din sală. Unii spun că trebuie să ocolească teatrul de trei ori în fugă, alții se mulțumesc să se răsucească de trei ori pe loc și să scuipe pe jos. Apoi persoana poate fi primită înapoi.

Superstiția nu a ocolit nici scena românească. În 2008, opera „Macbeth”, compusă de Giuseppe Verdi, a fost pusă în scenă la Opera Națională București, în regia lui Petrică Ionescu. Potrivit Evenimentului Zilei, în jurul spectacolului s-au înșirat mai multe incidente. Au fost accidentări cu fracturi la mână, scandalul costumelor refăcute și moartea unui solist din cor, lovit de o mașină pe trecerea de pietoni. Presa a legat totul de blestem. Au urmat un conflict dur între regizor și conducerea instituției și un proces pentru calomnie.

Cine vrea să vadă Shakespeare pe scenele din București are de unde alege. Teatrul Național a organizat în iulie 2025 o săptămână de teatru de la Caragiale la Shakespeare, iar Opera Națională a deschis anul 2026 cu musicalul „Fantoma de la Operă”.

O explicație mai puțin misterioasă

Sceptici au câteva argumente la îndemână. „Macbeth” are mai multe lupte decât multe alte piese, iar acolo unde sunt săbii, pumnale și scene la lumina slabă a nopții, accidentele sunt mai probabile. În plus, piesa a fost jucată de mii de ori în patru secole, așa că șirul de nenorociri crește odată cu numărul de spectacole.

Blestemul nu are dovezi. Ritualul, în schimb, are încă destui credincioși, iar în multe trupe nimeni nu vrea să fie cel care verifică dacă merită riscul.

DistribuieFacebookXWhatsApp

Articole înrudite

Comentarii

Nu există comentarii la acest articol.