Există filme de jaf în care aștepți să vezi dacă hoții scapă cu banii. În How to Rob a Bank, ajungi să te întrebi și de ce îți dorești atât de mult să scape. David Leitch exploatează cu poftă această complicitate. Îți oferă personaje carismatice, acțiune, umor și suficientă revoltă cât să descoperi că, undeva între două hohote de râs, ai început să iei lucrurile personal.
L-am văzut în avanpremieră, în format 4DX, la Cinema City Mega Mall. Am intrat pentru spectacolul promis de un regizor care știe meserie. Am ieșit cu senzația că, sub măștile de animale și urmăririle spectaculoase, filmul are mai multe de spus decât lasă titlul să se înțeleagă.
Pare un manual, sună ca un manifest și are obrăznicia să te distreze în timp ce îți pune întrebări incomode.
Banda care jefuiește pentru abonați
Premisa încape într-o frază: o bandă de spărgători își transformă jafurile în conținut pentru rețelele sociale, iar popularitatea îi aduce în vizorul unui agent FBI și al unei specialiste în software. Este suficient să știți atât înainte să intrați în sală. Restul merită descoperit în ritmul filmului.
Ryan, interpretat de Nicholas Hoult, conduce o echipă pentru care fiecare lovitură are și un public. Masca ascunde identitatea, camera construiește celebritatea, iar cele două ajung să lucreze una împotriva celeilalte. Cu fiecare succes, banda devine mai vizibilă și, inevitabil, mai vulnerabilă. Spectacolul care îi protejează prin simpatia publicului îi și expune.
Aici găsește filmul una dintre cele mai bune idei ale sale: în economia atenției, până și fuga de autorități poate avea o audiență fidelă.
Scenariul lui Mark Bianculli împletește firele poveștii fără să transforme prezentarea personajelor într-o formalitate obositoare. Aflăm suficient despre trecutul lor pentru a le înțelege alegerile, dar filmul își păstrează impulsul. Ne-a plăcut această economie. Emoția apare din context, din relații și din ceea ce actorii lasă să se vadă, fără ca fiecare rană să primească un discurs explicativ.
Iar personajele secundare chiar contează. Unele au la dispoziție doar câteva secunde, o replică sau un gest, și le folosesc bine. Este unul dintre acele detalii care dau unei povești senzația de lume vie, cu oameni care continuă să existe și dincolo de traseul protagoniștilor.
O distribuție care funcționează ca o bandă
Nicholas Hoult are exact carisma necesară unui lider de bandă. Ryan trebuie să fie credibil și pentru oamenii din jurul lui, și pentru publicul care îl privește printr-un ecran, iar Hoult susține ambele ipostaze cu naturalețe. Zoë Kravitz îi dă lui Reagan Gardner o inteligență rece: personajul observă, calculează și pare să păstreze mereu ceva pentru sine.
Anna Sawai aduce, în rolul lui Emi, calm și precizie. Pete Davidson și Rhenzy Feliz susțin o bună parte din umor, iar Tati Gabrielle are o prezență sigură și emoționantă.
Filmul nu încearcă să te atașeze de personaje până la lacrimi. Îți arată doar cât să le înțelegi motivele, iar banda are suficientă chimie încât să-i crezi un grup cu trecut comun.
Alegerea lui John C. Reilly pentru agentul John West nu pare întâmplătoare. E un actor asociat cu comedia, care ține povestea într-un ton lejer, dar are și experiența necesară ca urmărirea să aibă greutate. Christian Slater, în rolul bancherului David Walton, are acel tip de siguranță de sine care îți testează instantaneu simpatia.
Leitch, între acțiune și estetica YouTube
David Leitch conduce tot acest ansamblu cu instinctul unui cineast format în acțiune. Simte ritmul, știe când să accelereze și când o replică poate prelua energia unei secvențe. Umorul face parte din mecanismul tensiunii: te relaxează suficient cât următoarea mișcare să te prindă din nou. Cine caută mai multe titluri în aceeași cheie găsește câteva în selecția noastră de filme de acțiune cu povești de dragoste.
