Mi-e dor de serialele care aveau 22 de episoade pe sezon. Sună aproape absurd în 2026, dar chiar mi-e dor. Înainte de era streamingului, un serial începea toamna și se termina primăvara, cu un episod pe săptămână timp de nouă luni. Aveai timp să te atașezi de personaje și să aștepți episodul următor.
Sezonul doi, marea cădere
Netflix a schimbat regulile jocului, iar acum pare să plătească prețul. Avatar: The Last Airbender a strâns 21,2 milioane de vizionări în primele patru zile de la lansarea sezonului 1, în 2024. Sezonul al doilea a ajuns la 8,7 milioane în același interval - o scădere de 59%, conform datelor Netflix citate de Variety.
Nu e un caz izolat. Un raport recent semnat de What's on Netflix arată căderi similare la Beef, The Four Seasons și A Man on the Inside, unele producții pierzând între 30% și 70% din public de la un sezon la altul.
De ce contează ritmul săptămânal
Explicația nu ține doar de calitatea serialelor. Netflix a creat un model perfect pentru maraton de weekend, dar nu neapărat pentru o relație de lungă durată cu publicul. Când un sezon vine în bloc de opt sau zece episoade, îl consumi în două zile și apoi îl uiți. Dacă sezonul următor apare după doi sau trei ani, publicul nu-și mai amintește firul poveștii - și trebuie să aleagă între a revedea tot sezonul anterior sau a abandona serialul.
Un studiu publicat în decembrie 2025 în Marketing Science, realizat pe baza unui experiment cu 84.000 de spectatori, arată că lansarea graduală a episoadelor a crescut cu 48% probabilitatea ca privitorii să continue abonamentul, față de lansarea integrală a sezonului. Cercetătorii au explicat că pauzele săptămânale creează puncte de revenire naturale, care mențin publicul activ pe platformă.
Modelul funcționează deja la HBO. The Pitt a lansat primele două episoade simultan, apoi restul câte unul pe săptămână, iar serialul a devenit un eveniment de conversație, nu doar un titlu bifat într-un weekend. Ceva similar se întâmplă cu House of the Dragon.
Soluția ar putea fi planificarea pe termen lung
O parte din problemă ține și de modul în care sunt gândite serialele. Multe producții pornesc de la un singur sezon, urmând ca reînnoirea să depindă de audiență - ceea ce lasă puțin loc pentru o poveste construită coerent pe termen lung.
Dark, serialul german creat de Baran bo Odar și Jantje Friese, a fost conceput ca trilogie de la bun început și s-a încheiat exact după trei sezoane, așa cum fusese planificat. FROM, serialul MGM+ creat de John Griffin, urmează un traseu asemănător: rețeaua a confirmat în aprilie 2026 că sezonul cinci va fi ultimul, iar producția lucrează deja la finalul poveștii.
Miniseriile, o soluție de compromis
O alternativă tot mai vizibilă sunt miniseriile - opt sau zece episoade, cu poveste închisă de la un capăt la altul. Nu presupun negocieri pentru un nou sezon și nici riscul ca un actor devenit între timp vedetă să nu mai fie disponibil. Tendința spre adaptări după romane publicate după 2000 merge în aceeași direcție: o carte vine deja cu poveste, personaje și, de cele mai multe ori, un final.
Costurile producției s-au schimbat, la fel și obiceiurile publicului, iar Netflix probabil nu va reveni vreodată la sezoane de 22 de episoade. Dar între extrema binge-ului total și cea a televiziunii clasice, pare să existe un spațiu pe care platformele abia încep să-l exploreze - și pe care datele arată deja că merită explorat.
Articol scris de Alina PETREA - admin al celui mai mare grup de filme din România dar și al paginii, cu același nume, Zi-mi un film bun - și te invităm dacă esti cinefil să le dai un like
