Când școala devine câmp de luptă: poveștile copiilor din România
Fenomenul violenței în școli este în creștere, iar efectele lui nu mai pot fi ignorate. În anul școlar 2024–2025, polițiștii au intervenit în 1.873 de cazuri de violență fizică în unitățile de învățământ din România. Fiecare cifră ascunde un copil speriat, o zi de școală întreruptă de frică și anxietate.
Elevii recunosc că, uneori, răspunsul agresiv pare inevitabil. „Am văzut conflicte de-a lungul timpului, atât în școală, cât și în afara ei. Domnii profesori au intervenit întotdeauna, dar nu poți să nu te simți prins în acest cerc vicios”, povestește o elevă.
Un alt adolescent spune că tensiunile apar adesea din diferențe de statut social: „Unii sunt considerați mai sus pe scara socială și asta creează conflicte. Se simte, de multe ori, că trebuie să te aperi doar ca să nu fii călcat în picioare.”
Semnele tăcute ale agresivității
Profesorii și părinții știu că violența nu apare brusc. Semnele timpurii sunt greu de observat: copilul se închide în sine, stă mult în cameră, evită activitățile zilnice. Dacă nu comunică, devine interiorizat. Aceasta este primul semnal că ceva nu este în regulă.
Fiecare elev retras este un semnal de alarmă. Ignorarea acestor semne poate transforma conflictele minore în situații grave, mai ales când sunt implicate obiecte periculoase precum cuțite sau bâte – incidente care s-au înregistrat în 105 cazuri doar în anul școlar trecut.
Agresiunea are fețe multiple
Nu toate conflictele sunt vizibile: există jigniri, hărțuire verbală și intimidare care nu lasă urme fizice, dar marchează profund sufletele copiilor. „Am avut colegi care au venit să îmi spună prin ce trec: injurii, cuvinte urâte care le-au fost adresate. Uneori rănile invizibile dor mai mult decât cele fizice”, mărturisește un elev.
În unele cazuri, imaginile de pe rețelele sociale au atras atenția autorităților. Ionuț Harbuz, șeful Biroului Siguranța Școlară Ilfov:
„Sunt filmulețe, poze, imagini cu acțiuni ale copiilor, după care ne autosesizăm și intervenim. Este trist că uneori rețelele sociale devin singura cale de a preveni escaladarea violenței.” –Adevărul
Educația acasă și prevenția
Profesorii subliniază că școala poate completa educația primită acasă, dar nu o poate înlocui. Părinții trebuie să fie atenți la schimbările subtile în comportament și să intervină la primele semne. În cadrul activităților de prevenție, polițiștii le explică elevilor ce constituie fapte de violență, de la loviri cu pumnii, palmele sau picioarele, până la tras de păr sau sucirea mâinii la spate.
„Le explicăm copiilor că orice formă de violență are consecințe legale. Trebuie să înțeleagă că agresiunea nu rezolvă nimic, doar creează suferință”, spune o polițistă.
Cifrele care sperie
Anul școlar 2024–2025 a înregistrat:
- 1.676 de infracțiuni în interiorul școlilor;
- 197 de infracțiuni în proximitatea școlilor;
- Peste 500 de incidente în mediul rural;
- 105 cazuri implicând obiecte periculoase.
Și acestea sunt doar cazurile raportate – multe conflicte sunt aplanate discret de profesori sau rămân neraportate, ceea ce înseamnă că amploarea reală a fenomenului este mult mai mare.
Apel la responsabilitate și empatie
Violența în școli nu este doar un fenomen statistic; este un avertisment. Fiecare copil rănit fizic sau sufletește reprezintă o pierdere pentru întreaga societate. Intervenția timpurie, dialogul deschis între profesori și părinți, și atenția la semnele subtile sunt esențiale pentru a preveni tragediile.
Școala trebuie să fie un loc de siguranță, nu de frică. Pentru că acest lucru să devină realitate, comunitatea, părinții și autoritățile trebuie să colaboreze, să fie vigilente și să transforme educația într-un scut împotriva violenței. Fiecare gest de atenție și sprijin poate salva un copil de la traume permanente.
DFM, ianuarie 2026
