Azi, marți, 2 decembrie, am primit vestea pe care nu voiam s-o aud vreodată: Adrian Pleșca – Artan, fondatorul trupei Timpuri Noi, a murit. Apropiați ai lui au confirmat că un AVC i-a curmat viața. Și, deși nu l-am cunoscut personal, pentru mine pierderea asta se simte ca și cum ar fi plecat cineva din propria mea poveste.
Artan nu a fost doar un solist. Pentru mine, a fost omul care mi-a marcat adolescența și mai târziu tinerețea, cu versurile lui tăioase, cu energiile spectacolelor, cu libertatea aceea nebună pe care o simțeam în aer de fiecare dată când urca pe scenă.
Am fost la multe dintre concertele lui – în cluburi mici, în săli improvizate, uneori în locuri atât de simple, încât singura lumină era cea de pe chipul lui când începea să cânte. Și mereu plecam de acolo cu senzația că am primit ceva ce nu poate fi pus în cuvinte: curaj, revoltă, ironie, luciditate.
Născut pe 29 mai 1961, Artan a fost unul dintre puținii artiști care au reușit să construiască un limbaj muzical propriu, încă din 1983, când a fondat Timpuri Noi împreună cu Dan Iliescu, în plin comunism. Muzica lor – un amestec de post-punk, new wave și rock alternativ – era o gură de aer într-o lume sufocată. Versurile criptice, metaforice, uneori absurde, alteori devastator de sincere, treceau peste cenzură ca un mesaj secret pentru cei care știam să ascultăm.
După 1990, Timpuri Noi a devenit una dintre cele mai influente trupe de rock românesc. Albume ca „Timpuri Noi”, „Moldova Mon Amour” sau „De regiune hard” sunt, pentru mine, capitole din viață. Iar piesele „Perfect”, „Tanța”, „Helga”, „Stere” – nu simple melodii, ci fragmente din cine am fost și cine am ajuns.
Alături de fostul coleg de trupă, Cătălin Neagu, a fondat, apoi, proiectul Partizan, o continuare a direcției alternative, dar într-o variantă mai ludică și experimentală. Piese precum „Fata mea” și „Papucia” au devenit rapid hituri, confirmând că Artan nu și-a pierdut nici creativitatea, nici capacitatea de reinventare.
Considerat unul dintre cei mai nonconformiști artiști ai rockului românesc, Artan a continuat să fie o prezență discretă în spațiul public, dar extrem de influentă pentru noile generații de muzicieni. Fire boemă, cu o sensibilitate artistică aparte, a preferat întotdeauna scena și studioul în locul expunerii mediatice, contribuind astfel la aura de mister care l-a înconjurat de-a lungul carierei.
Adrian Pleșca rămâne un pionier al rockului alternativ din România, un artist care a deschis drumuri într-o perioadă în care libertatea de expresie era limitată și care a rămas fidel propriului stil, neconvențional și inconfundabil.
În urmă cu aproximativ o lună și jumătate, artistul Adrian Pleșca, cunoscut sub numele de scenă Artan, a fost acuzat de hărțuire sexuală de către mama unei tinere de 18 ani. Incidentul ar fi avut loc într-un club din București, iar acuzațiile susțin că artistul ar fi încercat să o sărute cu forța pe fiica acesteia, procedând în mod similar și cu o altă tânără.
Poliția Capitalei s-a autosesizat și a demarat verificări pentru clarificarea situației. Într-o declarație publică, Artan a transmis că regretă cele întâmplate și a cerut iertare celor afectați de comportamentul său. Momentan, nu există o plângere penală depusă oficial, iar ancheta este în curs.
Aceste acuzații au stârnit reacții și discuții în mediul public, ridicând întrebări despre responsabilitatea artiștilor și siguranța tinerelor în spațiile de divertisment.
Drum lin, Artane!
DFM 2 decembrie 2025
