Sâmbătă dimineață, lumea jazz-ului românesc a rămas fără cuvinte. Mircea Tiberian, pianist și compozitor de jazz de renume internațional, a fost găsit fără suflare în camera sa de hotel din Galați, după un concert susținut alături de „Nicolas Simion Quartet” la Jazz Society Club. Artistul avea 70 de ani.
După reprezentație, Tiberian s-a întors la hotel, dar dimineața colegii săi au observat că nu coborâse la micul dejun și au mers să verifice. Din păcate, pianistul fusese deja găsit decedat. Echipajul SMURD a intervenit și a încercat resuscitarea, însă fără rezultat. Surse apropiate precizează că artistul era cardiac și se afla sub tratament.
„Am rămas fără cuvinte… Ce imensă pierdere!… Dumnezeu să te odihnească în pace și lumină”, a scris compozitorul Ionel Tudor pe Facebook.
Mircea Tiberian a fost mai mult decât un pianist. A fost profesor, mentor și deschizător de drumuri pentru generații întregi de muzicieni de jazz români. Născut în Cluj în 1955 și crescut în Sibiu, a debutat la Festivalul Internațional de Jazz din 1974 și a colaborat cu artiști de talie internațională precum Larry Coryell, Tomasz Stanko sau Herb Robertson, dar și cu mari nume ale jazz-ului românesc, precum Johnny Răducanu sau Anca Parghel. Premii precum Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România sau Bursa Enescu – Brâncuși au marcat recunoașterea muncii sale excepționale.
„Mircea Tiberian a fost, și va rămâne, o personalitate desăvârșită a muzicii românești. Mai mult decât a reprezenta strict un ideal artistic, a fost și cel ce a pus bazele structurii academice ale secției de Compoziție Jazz din cadrul Universității Naționale de Muzică din București. Pentru mine, Mircea Tiberian reprezintă muzicianul și pedagogul care mi-a facilitat căpătarea unei aprecieri holistice a tot ceea ce înseamnă jazz-ul, cu toate valențele sale. Sunt deplin recunoscător pentru tot ceea ce am putut trăi prin prisma învățăturii sale, atât muzicale cât și umane – cu un regret nemărginit, astăzi suntem nevoiți să ne luăm la revedere de la unul din catalizatorii jazz-ului autohton. Mulțumesc, domn’ profesor. Goodbye, Pork Pie Hat.” – Vlda Briciu-
