Ceea ce s-a întâmplat recent la Cluj, unde un bărbat a fost arestat preventiv după ce a bătut cu bestialitate un muncitor străin, trimis acum în comă la spital, nu este un simplu fapt divers. Este o oglindă tulbure a unei stări de spirit care se răspândește tot mai mult în societatea românească: ostilitatea față de cei veniți să muncească aici.
Omul acela, venit în România, să câștige un ban (nu din furt, ci din muncă!) e în comă acum. Nu se știe dacă va scăpa cu viață. Poate are o mamă undeva, o mamă care n-a mai dormit de când a afla, n-a mai mâncat. O mamă care urlă. Un copiul sau trei… O soră. Un frate.
Nu vă pasă?
Întâmplarea capătă și mai multă greutate dacă o punem alături de episodul din București, unde, în aceeași zi, un tânăr de 20 de ani a agresat un cetățean din Bangladesh, livrator de mâncare. Două cazuri diferite, la sute de kilometri distanță, dar unite prin aceeași țintă: muncitorul străin, perceput ca „intrus”.
Din păcate, aceste fapte nu se petrec într-un vid. Ele vin pe fondul unor mesaje instigatoare care circulă în spațiul public. De pildă, deputatul AUR, Dan Tănasă, a alimentat recent discursul urii împotriva străinilor, prezentându-i drept „pericol” pentru români. Când asemenea declarații sunt rostite de oameni aflați în funcții publice, ele legitimează violența și creează teren fertil pentru atacuri ca cele de la Cluj și București.
România are nevoie de muncitori străini. Fără ei, sectoare întregi – construcții, transporturi, livrări, agricultură – s-ar bloca. În loc să îi protejăm și să le recunoaștem contribuția, unii îi transformă în țapi ispășitori pentru frustrările societății.
Aceste cazuri ar trebui să fie un semnal de alarmă, nu doar pentru justiție, care trebuie să sancționeze ferm agresorii, ci și pentru noi, ca societate. Tolerarea discursului xenofob și minimalizarea violențelor împotriva străinilor nu fac decât să ne pună într-o lumină întunecată, exact în momentul în care încercăm să ne prezentăm ca o țară europeană deschisă și democratică.
Întrebarea este simplă: vrem să fim o țară în care munca cinstită, indiferent de cine o face, este respectată, sau vrem să alunecăm pe panta urii care distruge comunități și vieți?
DFM 1 septembrie 2025
