Există momente rare, tăcute, care spun mai mult decât orice discurs oficial. Una dintre acele clipe a fost surprinsă recent, într-o dimineață obișnuită: Nicușor Dan, președintele României, ducându-și copilul la școală. Fără girofar, fără coloană oficială, fără șiruri de agenți cu cefe late care să-i păzească.
Doar un tată. Cu ghiozdanul copilului în spate și probabil gândurile la ce urmează în ziua ce tocmai începe.
Este o imagine a decenței. A firescului. Tocmai de aceea, atât de remarcabilă în peisajul nostru public. Într-o țară obișnuită cu excese, cu fast de paradă și simboluri de forță, fără sens pentru oamenii normali, o astfel de scenă pare aproape un act de curaj. Sau, mai bine spus, un act de sinceritate.
Nu a fost o demonstrație. Nu a fost PR. Nu a fost o „strategie de imagine”. A fost, pur și simplu, stilul Nicușor. Același om care și-a dus campania electorală în spate – la propriu, cu rucsacul – își duce astăzi copilul la școală. Cu aceeași discreție.
