Peste câteva zile, mă voi duce la vot cu un nod în gât. Nu din teamă. Din responsabilitate. Pentru că simt, cum n-am mai simțit de mult, că de data asta nu e doar despre cine câștigă o funcție, ci despre dacă mai rămâne ceva în picioare din țara asta…
Statul român m-a dezamăgit, și pe mine, ca și pe voi, de multe ori. Mi-a închis uși, mi-a cerut, mi-a luat, și mi-a întors spatele ăla mare și corupt.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Am muncit cinstit, am plătit taxe pentru fiecare colț de casă și fiecare vis împins cu greu, din salariu în salariu. Apoi, când mi-am făcut propria firmă de Artizanat (mda, eu promovam România!!!), a trebuit să plătesc impozite demente pentru obiectele lucrate de țărani, de meșterii populari și revândute de magazinul nostru online. Și să nu credeți că le cumpăram de la ei pe doi lei! Interesați-vă, să vedeți prețurile lor! Numai că noi ofeream clientului și facturi, în mod legal, civilizat.
Am plătit impozit pentru picturile realizate de soțul meu, acasă, cu materiale cumpărate de el (tot cu factură!). Și tot așa, până am ajuns la zero. La faliment! Așa sunt „ajutate” micile firme.
Și totuși, în ciuda a tot ce mi-a refuzat acest stat român, aleg să votez din nou! Nu ca să-l pedepsesc, ci ca să-l împing, poate pentru prima oară, într-o direcție sănătoasă. Sper!
De ce îl votez pe Nicușor Dan? Pentru că eu nu vreau o revoluție a urii, ci o reconstrucție a încrederii. Nu vreau să văd România răsturnată, ci ridicată. Nu vreau să câștige cel mai furios, ci cel mai lucid. Nu vreau ca trauma noastră colectivă să devină combustibil pentru o nouă rană națională.
