Remarca actorului Mihai Mălaimare, făcută recent pe Facebook – „Turul II vine însă ca un val imens și veți ajunge în canal, sau la canal!” – a declanșat un val de reacții care a depășit spațiul cultural. Suspendarea spectacolului în care era distribuit, la Universitatea de Arte din Iași, a venit ca o reacție necesară într-un climat în care granița dintre libertatea de exprimare și discursul extremist devine tot mai difuză.
Este firesc ca actorii, artiștii, intelectualii să aibă opinii. Dar ce se întâmplă când aceste opinii se transformă în mesaje cu tentă autoritară, amenințări voalate sau, mai grav, în nostalgii toxice pentru o epocă represivă? Cuvintele lui Mălaimare nu sunt simple metafore nefericite. „La canal” nu evocă doar o aluzie vagă – este o referință directă la una dintre cele mai negre pagini ale represiunii comuniste, acolo unde mii de oameni au fost trimiși pentru a fi pedepsiți politic. Din gura unui om de cultură, astfel de fraze nu pot fi trecute cu vederea. 🙁
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Răspunsul Universității de Arte „George Enescu” din Iași a venit inițial într-un registru convențional: „condiții meteo nefavorabile”. Doar după reacția studenților – promptă și principială – instituția a ieșit cu o poziționare clară, condamnând manifestările extremiste. Acest episod ridică o întrebare grea: ce înseamnă responsabilitate publică în spațiul cultural? Și până unde merge toleranța în numele libertății de expresie?
