Pictorul Sorin Dumitrescu, fondator al Fundației Anastasia și membru corespondent al Academiei Române, a murit la vârsta de 78 de ani. Trista veste a fost confirmată de criticul de artă Pavel Șușară, care a subliniat impactul profund al artistului asupra culturii românești:
„Un artist unic, un intelectual neconvențional și un personaj spectaculos și copleșitor. Prin plecarea sa abruptă, lasă un gol imens, dar și o urmă adâncă în cultura și viața noastră publică. Dumnezeu să-l ierte!”, a scris Pavel Șușară pe Facebook.
De la Dana
Îți plac textele mele? Adaugă Semnal ca sursă preferată de știri.
Mă ajuți și pe mine și pe Semnal. Mulțumesc! →
Gazetarul Răzvan Bucuroiu l-a omagiat ca pe un „om adevărat, bărbat de nobilă viță intelectuală și creștin fără rest”, rememorând contribuțiile sale remarcabile în pictură, ilustrație, iconografie și în promovarea culturii ortodoxe. „Sorin Dumitrescu, părintele meu sufletesc și mentorul tinereților mele s-a adăugat acum neamului său din ceruri. Om adevărat, bărbat de nobilă viță intelectuală, creștin fără rest, conștiință a vremurilor sale – Sorin Dumitrescu a fost așezat de Dumnezeu, pentru o vreme, la timona afirmării și conștiinței laicatului ortodox român, după 1989. Ca artist a fost inegalabil, începând cu expoziția de la Dalles din 1980 – Hipersemne – apoi cu minunata ilustrație a volumelor lui Nichita Stănescu (Epică Magna); iar ca iconar a ”reinventat” maniera bizantină de cercetare coloristică și harică a icoanelor. Curator de primă mână, a pus în simeză expoziții memorabile la galeria Catacomba – un adevărat program-manifest al generației (sale) de artiști îmbisericiți. Editorului Sorin Dumitrescu îi datorăm cele mai importante cărți și autori lansați pe circuitul public, după 1989, la editura Anastasia: Lossky, Evdokimov, Florensky, Bulgakov, Volkoff, Urs von Balthasar, de Maistre, Claudel, Ricœur, Stăniloae, Cleopa, Țuțea etc. La fel, manifestări la intersecția dintre cult și cultură (Serile Darvari), una dintre temele recurente ale lucrării sale de o viață. Conferințe și cărți proprii, cercetarea programului iconografie din Nordul Moldovei, membru al Academiei Române – ce mai poate face în plus un om care să merite toată prețuirea noastră? Eu unul îl voi regreta toată viața laolaltă cu Doina – perechea referențială a Bucureștiului anilor 80-90 prin frumusețe, talent, credință și generozitate. O poză care îi cuprinde într-o ramă a prieteniei (de-acum cerească), pe cei trei: Nichita, Sorin și Doina. Ei doi se află în dreapta imaginii, Nichita în stânga. Frumoși, tineri, talentați și liberi de zgura momentului.
